Mesaj preluat de pe lista alpinet2k cu permisiunea autorului.

"Message: 11       
   Date: Fri, 09 Sep 2005 12:36:22 +0300
   From: Mihai Pacuraru

   Subject: Re: Marcaje ilegale

 Nu vreau sa va consum timpul citindu-mi acest mail. Decat sa-l cititi,
in timpul acesta, mai bine puneti inca o conserva in rucsacul pentru
weekend! :-)
Dar...
Sunt unul dintre cei care cam sta in umbra si poate ma invinuiesc pentru
acest lucru. Dar nu pot nega faptul ca am oferit cu multa placere
informatii tuturor acelora care au dorit si, asa cum spune si Domnul
Mititeanu, au dat dovada ca vor sti sa le pretuiasca. Am oferit chiar
daca nu mi s-au adresat direct...
Am urmarit polemicile de pe Alpinet legate de secretomanie, de
atitudinile unora si ale altora fara sa fac vreun comentariu, desi in
sinea mea, de multe ori as fi vrut.
Umblu pe munte de multi ani si, chiar daca nu am atins performante,
muntele pentru mine a insemnat de fiecare data un prilej de bucurie. Imi
pare rau ca nu stiu sa descriu atat de frumos ca si altii acele
sentimente pe care le traiesti la cote maxime, atunci cand esti in
mijlocul Muntelui, atunci cand auzi linistea aceea, atunci cand esti
numai tu si natura.

Pentru ca multe din discutiile aprinse legate de egoism au avut punct de
discutie Piatra Craiului, acest fascinant Munte, ce vreau sa va spun mai
jos este doar un exemplu. Propriu. A modului in care am reusit eu sa o
descopar si sa o indragesc. Si poate atunci unii din voi care doriti a
face totul intr-o zi, veti intelege, macar putin, cum se poate cladi o
dragoste adevarata.
Acum 16 ani, cred, dupa ceva ani petrecuti pe munte in excursiile
organizate de diriginta mea caruia ii port toata stima si respectul meu,
am auzit de Piatra Craiului. M-am informat, am citit cat am putut, desi
la vremea aceea nu prea aveam de unde. Am ajuns la Plaiul Foii intr-o
caruta, intr-o dimineata de toamna, pe o ceata de o taiai cu cutitul...
Eram usor stresat. Era pustiu - nici pe departe iuresul de acum. Am avut
norocul ca s-a inseninat si am realizat ca ma aflu in fata unui perete
care imi impunea un respect deosebit. Si acum ma trec fiori cand ma
gandesc... Prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost fireasca: pe unde
se urca?
Incet si sfios am inceput sa umblu pe trasee marcate si, cum a spus si
Dl. Mititeanu si Andrei Dudescu, am avut norocul (si la vremea aceea era
un noroc, credeti-ma) sa inalnesc niste Oameni deosebiti. Niste ieseni
care mai fusesera in Crai, dar nu foarte mult. A fost o dragoste la
prima vedere. M-au facut sa prind curaj, au insuflat in mine acea
curiozitate fireasca de a descoperi acel labirint fascinant, acea cetate
care pare uneori inaccesibila si inabordabila.
Ani la rand am continuat sa merg impreuna cu ei. Am continuat sa
descopar prinzand in fiecare an de la cineva, de printr-o carte sau o
vorba avuta la o bere la Plaiul Foii, printr-o privire aruncata putin
mai departe atunci cand cocotat pe un varf de stanca incercam sa privesc
in zare... Aveam in fiecare an o propunere sau mai multe pentru
premierele anului viitor. Sau cine stie, poate in acelasi an... Sa stiti
ca si acum mai sunt asa... Si de 16 ani merg in Crai... Si sunt o
gramada de locuri pe care nu le cunosc, sunt o gramada de care am auzit
dar nu am reusit sa le abordez.
Si acum cred ca aceasta Dragoste pe care o am pentru acest Munte s-a
nascut exact din aceasta dorinta tenace de a-l descoperi din ce in ce
mai mult. Un fel de joc intre mine si el. De fapt intre mine si EA :-)
Am vazut si alti munti frumosi, dar poate pentru acestia nu am aceeasi
"pasiune" - probabil pentru ca nu am reusit sa-i cunosc indeajuns,
pentru ca, poate s-au lasat mai usor descoperiti, pentru ca nu au avut
atatea frumuseti ascunse... Credeti ca o comoara ar mai fi o comoara
daca toti ar sti de ea si daca locul ei ar fi scris pe toate gardurile?
Au urmat ani si ani. Au urmat alte prietenii, au urmat alte "indicii"
nepretuite spre minunatele comori. Dar spiritul de a descoperi a ramas.
Probabil ca daca nu ar mai fi, totul ar deveni sterp.

Nici pe departe sa nu credeti ca in sinea mea exista acea atitudine de a
tine aceste comori numai pentru mine - dimpotriva. O spun exact ca sa
intaresc cele spunse de Dl Mititeanu, de Grig si altii. Cel care a
intrebat si si-a dorit sincer un raspuns, l-a primit. Am fost dintre
acestia care a primit multe raspunsuri, dar a si dat.

De aceea, VA ROG si eu, nu mai faceti acuzatii nedrepte unor oameni pe
care nu ii cunoasteti. Demonstrati-le ca va doriti cu adevarat un lucru
si, credeti-ma pe cuvand, veti primi mai mult decat v-ati fi asteptat!

Carari insorite oriunde veti merge!

Mita."

Publicat azi 4 octombrie 2005, ora 13:45 ora României

“(...)în fine, aş îndrăzni să mărturisesc aici că nu cred că poate face nimeni vreo filosofie serioasă, până nu se pricopseşte cu o dragoste/nevoie disperată de OM (sublinierea mea, Adi Negoiţă)- o dragoste/nevoie atât de mare, încât.. - nici nu ştiu cum să spun! - încât să poată distinge miracolul din cea mai banala trăire omenească.(...)

anne”

Extras din mesajul moderatoarei listei ro_filosofia@yahoogroups.com din 15 aprilie 2005.