7 septembrie 2003
Plecam din autogara de pe Ritmului in echipa de patru (A., eu, Daniel si Ionel) pe la 06:00 (A. sosise de la 05:00 dar
noi am ajuns mult mai tarziu, sorry!). Destinatia? Busteni! Pentru ce traseu? Nici noi nu stiam...
Dupa doua ore in care ne-am povestit (eu si A.) cate ceva din experienta montana si am zambit mai tot timpul am ajuns in
Busteni. Ne-am intalnit cu Cristi (care era in Busteni de mai multe zile cu Adriana si Maria), am urcat la gazda unde erau
cazati (intr-un bloc din zona intrarii spre viitoarea partie Kalinderu, 250000 lei/ camera/ noapte) apoi am asteptat sa o
pregateasca pe Maria (in varsta de 10 luni) de drum... Inca o mica deviere la cumparaturi prin oras apoi am mers spre soseaua
de Gura Diham. La iesirea benzii galbene de pe sosea am facut pauza de masa. Dupa pauza am intrat pe poteca cu banda galbena
mergand in ritmul impus de popasurile destul de dese facute pentru diversele necesitati legate de Maria. Am mers impreuna
(A., eu, Ionel, Adriana, Cristi, Maria, Daniel) pana pe la 10:30. La mica distanta de la intrarea benzii galbene in padure
ne-am rupt grupul in doua subgrupuri: grupul kinder (Maria, Daniel, Adriana, Cristi) si grupul Valea Morarului (A., eu, Ionel).
Grupul kinder a mers pe traseul Pichetul Rosu- Poiana Izvoarelor- Busteni iar celalalt grup a mers in Valea Morarului cu
intoarcere pe Valea Cerbului. De aici inainte ma ocup de grupul care a mers pe Valea Morarului.
Am continuat banda galbena pana la intersectia cu triunghiul rosu, am apucat-o pe triunghiul rosu apoi am prins Valea Morarului.
Am intrat in Valea Morarului pe la 11:50. Nu mai urcasem valea de multi ani... Pentru A. si Ionel era prima urcare. Pentru
mine era a doua sau a treia urcare (ultima data cand fusesem pe acolo am parcurs-o in coborare). Am mers cand pe vale, cand
pe poteca, cand pe unde nimeream... Stiam ca exista pe firul vaii o singura saritoare, n-am mai recunoscut-o de data asta...
Vreo 4 locuri imi aminteau de saritoarea respectiva... Oricum, valea mi-a parut ceva mai greu de urcat decat inainte... Undeva
inainte de despartirea vaii in doua fire ne-am intalnit cu doi oameni care coborau valea. Intreband cam cat mai este pana
in Omu am primit un raspuns care s-a dovedit corect pe jumatate: mai aveti cam 4/5 din traseu si vreo 3 ore de mers avand
in vedere ca mergeti incet (oamenii faceau popas atunci, probabil ca ne urmarisera cum urcam pe vale...). Era ora 13:00. Intr-adevar
am ajuns in Omu la 16:00. Saritorile care le-am trecut direct le-am trecut nu in catarare eleganta ci intr-un gen de aderenta
sau altfel spus, taras... Nu mai spun de "trage-ma de mana" sau "te imping de rucsac" sau de trecerea la liber urmata de trecerea
rucsacului in maniera mai mult sau mai putin improvizata.
In zona despartirii vaii in doua fire am vorbit la telefon cu Cristi si Daniel. Mi-a reamintit Daniel ca trebuie sa tin
aproape de creasta Morarului, deci in zona firului din stanga (sens de urcare) sau dreapta (sens geografic). Am prins interfluviul
stancos dintre cele doua fire care a pus probleme elementare de catarare. Am constatat acum ca pe acolo merg si sagetile rosii
care servesc de marcaj in unele trasee alpine usoare care le-am parcurs pana acum. In zona superioara era asternuta zapada
proaspata. Ajunsi in zona joasa a primei caldari a Vaii Morarului (sens de coborare) am vazut statia meteo de pe Omu. Intre
timp vorbisem iar cu echipa kinder si acestia m-au intebat daca stiu pana la ce ora coboara telecabina (aveam de gand sa coboram
cu telecabina din Babele avand in vedere ca eram obositi). Am socotit ca mai avem o ora de urcat, pana la urma am mai urcat
40 minute si am ajuns pe poteca de pe Bucsoiu Mare. Am facut poze cu echipa si ceva vederi spre imprejurimi, cred ca am reglat
aiurea diafragma (am pus parca 5,6 desi era zapada... adevarat ca soarele era ascuns in nori...), in total vrea 5 poze...
La 16: 00 eram la cabana Omu (putina lume pe acolo), am intrebat cand pleaca ultima telecabina din Babele, am aflat ca la
16:00. Traseul a fost astfel stabilit, coborare pe Valea Cerbului cu speranta ca vom prinde din Busteni un oarecare mijloc
de transport pana acasa... La Omu am servit cate un ceai (15000 lei/cana) si apoi am luat-o in jos (era deja 16:10). O parte
din echipa de jos (Cristi si Daniel) a venit in intampinarea noastra pe Galma Mare, am coborat fara rucsac dupa ce ne-au "recuperat"ei.
Stabilisem ca vin ei cu frontala pentru cazul in care ne prinde noaptea in padure. La plecarea din Omu le dadusem SMS (Connex)
anuntandu-i ca venim pe banda galbena.
Pe Valea Morarului s-au dislocat cu noi sau pe langa noi cateva piatre/ bolovani. Un bolovan destul de mare s-a dislocat
chiar cand am pus eu piciorul pe el, m-a lovit usor in picior dar nu s-a intamplat nimic grav, nu luase viteza. Se disloca
destul de usor pietrele din Morar si Cerb... Chiar si Valea Cerbului arata mult mai rau (poteca alunecoasa, pamant care iti
fuge de sub picioare) decat stiam eu... Nu mai vorbesc de multele PET-uri aruncate de porcus turisticus pe traseu, chiar si
Valea Morarului este jegoasa... Legat de asta, un container de gunoi din soseaua de Gura Diham avea multa mizerie aruncata
pe langa el chiar daca nu era plin... De taxa de intrare (pentru autovehicule) pe soseaua de Gura Diham si de interzicerea
camparii in zona cred ca stie toata lumea.
Alte preturi la Omu: cazare in camere cu doua sau patru paturi: 120000lei/loc; cazare in dormitor comun: 100000 lei/loc;
diverse feluri de mancare intre 25000 si 60000 lei.
Coborarea pe Valea Cerbului am facut-o in viteza maxima pe care am mai fost in stare sa o avem, am depasit cateva grupuri
care plecasera mai devreme ca noi cu cine stie cat timp, am facut un singur popas, undeva pe Galma Mare. La 18:55 eram in
gara Busteni... Pana sa ajunga personalul de Bucuresti ai mei au "agatat" microbuzul de Ploiesti. In Ploiesti am luat tramvaiul
101 (6500 lei/calatoria in Ploiesti) care ne-a dus la gara Ploiesti Sud de langa care pleaca microbuze spre Bucuresti. Am
luat microbuzul care ne-a lasat in Piata Victoriei (capatul oficial este la autogara de pe Mircea Vulcanescu) pe la 21:00.
Pe la 22:00 eram deja acasa!
Cum a fost vremea? La inceput soare apoi un pic de ploaie transformata treptat in lapovita apoi in ninsoare. Toate astea
in timp ce mergeam pe Valea Morarului. In Omu se incalzise putin dar era innorat in continuare. Pe Valea Cerbului a fost doar
cer acoperit, intrati in padure puteam sa bagam in rucsac hainele groase dar nu ne-am mai oprit... Bine zicea cineva pe alpinet
zilele trecute, mai bine sa ma ninga si sa ma ploua decat sa-mi para rau ca am stat acasa!
A fost prima (sper ca nu si ultima) iesire pe munte cu A. Echipa a fost destul de omogena, s-a mers intr-un ritm normal,
cand a fost de "alergat" a alergat tot grupul, cand s-a mers incet asa a mers tot grupul...
Cu o zi inainte, pe 6 septembrie, cand se faceau 17 ani de cand am urcat prima data la Crucea Caraiman (in grupul tata,
mama, Mihai, Cristi, Daniel si eu, aceea a fost oficial prima zi in care am mers pe munte...), Maria a ajuns prima data la
Cascada Urlatoarea. Legat de mersul cu bebe-ul pe munte, mentionez ca nu veti gasi Pampers nici la Poiana Izvoarelor nici
la Gura Diham (a avut fratele meu nevoie pentru Maria asa ca a intrebat).
Adrian Negoitza
publicat azi 11 septembrie 2003, ora 17:45 ora Romaniei
