Ady Negoitza

Oameni si povesti- Ioana

Home
Revelion pe Piatra Mare
Parang 2007
Revelion 2007
Link-uri
Contact
Ce padurea mea! NEW!!!!
Drepturi pt biciclisti
Frumos :) NEW!!!
Sentimente NEW!!!
Locuri in care nu am fost :(
RT Ciucas 2004
Ce citesc eu?
Ce (muzica) ascult eu?
Bucegi- Leaota 2005
Bucegi- Leaota 2
Bucegi Leaota 3
Bucegi- Leaota 4
Bucegi- Leaota 5
Bucegi- Leaota 6
Bucegi- Leaota 7
Bucegi- Leaota (GPS)
Bucegi- Leaota (trip data)
Comana 16 iulie 2005
RT Targoviste 30.04- 2.05.2005
Despre parcurile din Targoviste
Human_Awareness_Training
Oameni si povesti- Roxana
Arhiva (sau a fost odata...)
Iarna...
Politica
Discutie despre ursi
Curatenie pe munte
Oameni si povesti- Mirela
Ciucas- descriere din MN nr 34 (1)
Ciucas- descriere din MN nr 34 (2)
Eu in Dilema Veche (2)
Sinaia- 3 octombrie 2004
Oameni si povesti- Ioana
Fagaras septembrie 2004
Bike 2004- Harta
Album 2004
Album 2004 (2)
Album 2004 (3)
Album 2004 (4)
Sighisoara 2004- Foto
Bike 2004- Daniel si Marius (2) NEW
Eu in Dilema Veche
Bucegi 2004- Prima tura cu Roxana
Bicicleta- Daniel si Marius
Poezie
Proteste, reclamatii
Bucegi 12-13 iunie 2004
Exercitzii de admiratzie
Valea Ialomitei- 30 mai 2004
Bucegi- iarna cu cortul
Imi place sa traiesc in Romania
Bucegi 2003
23-24 august 2003 pe Litoral
Vama Veche
Fagarash- Iezer 2003
Focul Viu- Vulcanii Noroiosi 2003
Plimbare pe biciclete
Bike 2002 "tehnic"
LITORAL 2002
FOTOGRAFII 2002 / 2003
Comana 2005

Texte primite pe e-mail...

Ioana, dacă nimereşti prin pagina asta şi vezi ceva ce nu trebuia publicat te rog să Ómi transmiţi. Ţin minte că mi-ai dat acordul să public poveştile astea, sper să nu mă Ónşel... Dacă am greşit cu ceva Ómi cer scuze şi promit să şterg bucăţile pe care mi le vei menţiona tu imediat ce voi primi sesizarea.
 
Ady

Buna. Aveam impresia ca sunt unul din cei mai anormali oameni de pe
planeta, insa in ultima vreme am fost dezamagita :-) descoperind ca nu
sunt unicat. Hai sa vedem ce m-ai mai intrebat...urs. Mda. Prima mea
intalnire cu usrul s-a petrecut cand aveam cam 12 ani. M-a luat unchiul
meu la o vanatoare, pe undeva pe langa Cluj, insa nu a tinut cont de
faptul ca nu eram deloc un copil linistit si usor de manuit. Dupa doua ore
m-am plictisit foarte tare, nu era nimic interesant in goana pe care o
faceau ei, asa ca am devit putin de la traseul lor. Mi s-a strigat din
urma sa nu ma indepartez mai mult de 100 de metri si sa nu cumva sa ma
apropii de tufele de zmeura. Insa exact alea ma interesau pe mine, asa ca
am zis da si am facut exact pe dos. Si cum mancam eu fericita ca nu-mi
spune nimeni sa nu pap fructe nespalate, am vazut ca un tufis se misca si
in fata mae a aparut un cap foarte maro si, mi s-a parut mie atunci, dotat
cu foarte multi dinti. Nu stiu cine s-a speriat mai tare, pentru ca dupa
aceea am aflat ca era un biet ursulet in varsta de 5 luni, foarte pasnic
si foarte prietenos. Cert este ca, pentru prima si ultima oara in viata am
reusit sa ma catar intr-un copac destul de inalt, fara ajutor, pentru ca
ursuletul era intr-adevar sociabil si ar fi vrut sa faca cunostinta cu
mine. Si de acolo am zbierat pana au venit sa ma dea jos. ursul ramasese
la baza si se uita nedumerit. probabil dorea sa stie ce am patit si,
eventual, sa ma ajute :-). Avea o privire foarte compatimitoare. Am facut
dupa aceea cunostinta cu el, l-am mangaiat si am aflat, tot atunci, ca
ursul nu ataca niciodata omul decat daca este provocat, daca e o ursoaica
ce isi apara puii, sau daca este extrem de flamand. Deci, nu mi-e frica de
urs. Asta nu inseamna ca mi-as dori sa ma intalnesc cu un brun carpatin pe
teritoriul lui. In schimb mi-e frica de lup. De fapt, teama combinata cu
foarte multa curiozitate, pentru ca ii iubesc mult, mi se par niste
animale extraordinare. si cu ei am avut niste experiente care acum ma
amuza, insa atunci...O sa-ti povestesc alta data. Chestia cu timpul de
urcat: depinde foarte mult de ce greutate car, de vreme si de cum ma simt.
Mi s-a intamplat si mie, ultima oara, sa fac un traseu de 6 ore in 9, insa
nu vreau sa-mi mai amintesc. A fost groaznic. Dupa urcarea pe Omu, care a
decurs bine, a trebuit (inevitabil :-) )sa si coboram. Batea foarte tare
vantul si asta ne-a facut sa intarziem pe drum, pentru ca a fost nevoie,
mai ales pe sub Cerdac, sa ne oprim destul de des si sa ne lasam la
pamant, ca sa nu ajungem in vale mai repede ca parapanta. Asa ca ma ajuns
in Babe la 5 minute dupa ce plecase ultima telecabina si a trebuit sa o
luam la pas, prin Piatra Arsa. Din nou, in afara de zapada semi-topita,
care ne obosea si de vant, totul a fost in regula pana am ajuns la ultima
parte, cea de padure. Era foarte multa gheata si aveam senzatia ca o sa
plece cararea cu mine. Ti-am spus deja ca daca am gol in stanga sau
dreapta pierd controlul...nu, nu ti-am spus, cel putin nu in ultimul mail.
Iti spusesem in cele pe care nu am apucat sa le scriu pana la capat. Asa
ca pe prima parte a drumului am fost dusa de mana, pentru ca mergeam
destul de incet (nici bocancii nu prea tineau cu mine, imi scapa piciorul
cand mi-era lumea mai draga)si pe urmatoarea am facut-o singura. insa, de
frica, nu tineam picioarele drepte si ezitam la fiecare pas. Drept care
febra musculara s-a declansat foarte repede, la un moment dat abia mai
puteam merge, a trebuit sa fac un efort foarte mare de vointa sa nu ma
opresc in mijlocul cararii si sa spun ca nu merg mai departe. La asta se
adauga frica din ce in ce mai puternica, pentru ca, fiindu-mi greu sa
merg, nu stiam daca nu o sa alunec la vale. A fost groaznic si drumul, din
cauza mea, adurat foarte mult. Aveam senzatia ca nu o sa se mai termine.
Au ramas cu mine doi oameni din grup, insa chiar nu aveau cum sa ma ajute.
Au vrut la un momnet dat sa-mi ia rucsacul, insa pe ala nu-l dau nici daca
sunt pe moarte. Asa ca mi se poate intampla si mie sa merg ca melcul. Pot
sa-ti spun ca acum mi-e tare rusine ca nu am rezistat si ca din cauza mea
au mers si ei incet.
     Trebuie sa te dezamagesc, sunt foarte obsedata. De munte, de locuri
frumoase, de chitara, de animale, de carti si de foarte multe alte
lucruri. Cam atat, deocamdata. Vorbim putin mai tarziu. Pa. Ioana
 

I'm back! Am stat ieri toata ziua pe langa noul administrator, drept care
calculatorul meu a fost primul instalat si reconectat. O sa-l intreb ce
rost are butonul de care zici tu, pentru ca nici eu nu stiu. Oricum, nu ma
prea pricep la calculatoare, desi mi-ar fi placut foarte mult sa invat
programare si webdesign. Insa acuma cred ca e prea tarziu.
eu am avut alta exoerienta "interesanta" in "La verdeata". Am mers cu
taticul meu, pe la 14 ani si, pentru ca, asa cum iti spuneam, sunt o
fiinta foarte agitata, m-am trezit dimineata inaintea lor ca sa vad
rasaritul. Doar c, dupa ce l-am vazut, mi s-a facut somn si m-am gandit ca
cel mai bun loc in care pot face nani sunt stancile incalzite de soare.
M-a trezit taica-meu, tipand la mine sa nu ma misc, pentru ca ma privea
drept in ochi o vipera. Nu stiam pe vremea aia ca si lor le plac stancile
calde. Si tot acolo am vazut pentru prima oara o capra neagra. Spre
rusinea mea, nu mai stiu sa ajung acolo, iar cei din grupul meu aveau alte
zone preferate. O sa-ti povestesc si cum a fost cu lupul. De fapt, cu
lupii. Am avut de doua ori intalniri de gradul III cu ei. Prima oara,
aveam cam 16 ani,era in februarie. Eram in Muntii Rodnei, la o stana, si
am aflat ca au iesit la plimbare puiutii de lup. Si pentru ca imi doresc
foarte mult unul, am incercat sa-i conving pe cei de acolo sa ma suca sa-i
vad, macar de departe. Au refuzat, logic, mi-au spus si mie sa stau
cuminte, mi-au spus ca haita este foarte violenta cand au bebe mici de
crescut si ca ii apara chiar si cu pretul vietii, etc. Asa cum ti-am spus
deja, sunt curioasa, agitata, in plus, imi place foarte mult sa studiez
animalele in mediul lor natural si iubesc foarte mult lupii. Asa ca am
prins un moment cand nu ma supraveghea nimeni si am plecat. Luparia era
undeva intr-o vale destul de abrupta si de ingusta. I-am gasit destul de
usor. Probabil iesisera sa ia aer, sau se pregateau de vanatoare. Erau cam
10 lupi maturi si 6 pui. Cei mari stateau un cerc, puiutii se muscau unul
pe altul in mijloc. Cand m-au vazut (eram cam la 100 de m, si acum ma
intreb cum de m-au lasat sa ma apropii atat de mult), cel mai mare din ei,
probabil seful, s-a ridicat si a pornit incet spre mine. M-am oprit, insa
nu m-am intors. Parea destul de inofensiv. Am mai facut doi-trei pasi,
moment in care s-au mai ridicat doi.Cand am vazut ca vor sa facem
cunostinta :-), am luat-o usor, inapoi, initial cu spatele, apoi am facut
stanga imprejur si am grabit pasul. Ei, dupa mine. Bafta mea a fost ca am
apucat sa ies din vale inaintea lor, pentru ca nu fugeau prea convinsi,
cred ca mai mult doreau sa ma sperie. Si a urmat o goana foarte frumoasa,
nu stiu cum de nu am cazut, pentru ca zapada era inghetata si eu alunecam
si nu stiu de ce nu m-au atacat, Puri si simplu au alergat pe langa mine,
seful in stanga, la o distanta de aprox. 20-30m. M-au condus pana am ajuns
aproape de stana. Grupul dejea se pregatea sa vina dupa mine. Se intrebau
daca sa ia si farasul cu ei, ca sa aiba cu ce aduna resturile :-). Pot
sa-ti spun ca am alergat atunci ca la 100m garduri. nu mi-a mai reusit
niciodata performanta asta. nici ciobanii, nici cabanierii, nici
vanatorii, nici unul din cei pe care, de atunci, i-am tot intrebat, nu
mi-a putut explica de ce nu m-au atacat. Inclin acum sa cred, stiind mai
multe despre ei, ca si-au dat seama ca nu reprezint un pericol real si,
cel mai important, ca nu mi-e teama. Pentru ca atunci, pe moment, nu mi-a
fost. Eram mai mult amuzata si ma gandeam ca nu trebuie sa cad. Spaima a
venit dupa. O sa-ti povestesc si cealalta intamplare, insa mai tarziu. Si
povestea aceea e destul de lunga si nu are nici un haz daca nu-ti relatez
cap-coada ce s-a intamplat. Daca ti se pare interesanta, poti sa o
"publici", nu ma deranjeaza, insa zi-mi si mie, ca sa-ti trimit o forma
ceva mai ...litarara.
Voiam sa te intreb ceva: mergi cumva in seara asta la concertul Jethro
Tull?Eu da. Si am aflat ca in iulie, pe 11, vine Joan Baez.
Excursia, daca poate fi numita asa, am facut-o, intr-adevar, in primavara
asta, de pe 22 pana pe 25 martie.
Cant la chitara de la 10 ani, dar nu te astepta la cine stie ce. nu am
facut niciodata cursuri. Am invatat sa cant de la parintii mei. Mama a
facul liceul de muzica, iar tata a fost fondatorul primului grup folk din
Romania.
Imi plac toate animalele cu mici exceptii. Iubesc foarte mult cainii si la
intrebare pot sa-ti raspund intr-un singur fel: acum doua zile am vazut,
in metrou, un cutu mic si foarte trist, care incerca sa gaseasca pe cineva
care sa-l ia acasa. Era foarte murdar si simpatic. Daca nu as sta in
gazda, probabil acum ar fi al meu. Atata doar ca mi-e tare frica de caini.
(...)
Carti... foarte multe genuri. Imi place sf-ul, imi plac scriitorii
englezi...o sa-ti spun cateva din cartile mele preferate, e mai simplu
asa: "Portretul lui Dorian Gray"(O. Wilde), "Vitelul de aur" si "12
scaune" (Ilf si Petrov), tot ce a scris Jerome K. Jerome, Saki,
"Fundatia", "Ultima noapte de dragoste...", "La Medeleni", "Ciresarii",
"Quo Vadis", si vad ca nici asa nu-i mai simplu, cred ca as depasi 40 de
titluri daca as continua.
Cam atat, deocamdata. Astept sa vad ce mai zici tu. Eu nu o sa stau azi
foarte mult, plec pe la 4. Ioana

eMAG - Furnizorul solutiilor complete!

NudistClub.ro - Primul club de nudism din Romania SwingingClub.ro - Intalniri intre cupluri swinger eMatrimoniale - Un loc unde nu esti niciodata singur FanteziiErotice.ro - Literatura erotica de calitate