NOTA: ACESTA ESTE RAPORTUL DE TURA PE CARE L-AM TRIMIS LISTEI ALPINET2K IERI 13 AUGUST 2003. SUNT PERSOANE CARE L-AU PRIMIT
DEJA PE E-MAIL, DETALII SUPLIMENTARE VOR APAREA IN FINALUL PAGINII IN MASURA IN CARE AMINTIRILE MA VOR AJUTA SI IN MASURA
IN CARE VOI AVEA TIMP...
ADY NEGOITA, 14 AUGUST 2003, 15:19
Raport de tura- Fagarash- Iezer, 7-10 august 2003
7 august 2003
Am plecat din Bucureshti cu personalul de Piteshti pe la 06:30. Din Goleshti am luat automotorul cu doua vagoane de Campulung
Muscel. In trenuri am avut ca parteneri de drum o gramada de romi, in special copii galagioshi shi agitatzi; n-am avut probleme
cu ei. In tren am intrebat de legaturile auto spre Voina. Am aflat ca sunt curse pana in Lereshti urmand ca de acolo sa mergem
pe jos, discutau apoi oamenii intre ei ca ar mai fi shi varianta unui taxi dar ca ne-ar costa multzi bani...
Ne-am dat jos din tren shi am fost abordatzi de un shofer care s-a oferit sa ne duca la Voina contra 200000 lei (spunea
ca ia 200000 pentru ca suntem doar doi, daca am fi fost patru zicea ca ar fi cerut 250000). Planuisem din Bucureshti sa dam
maxim 300000 pentru drumul pana la Voina asha ca am acceptat oferta omului. In drum spre Voina shoferul a facut shi pe ghidul.
Ne-a aratat shi pe unde pleaca drumul pe Portareasa care permite accesul pe biciclete pana in creasta Iezerului. Dacia lui
s-a mishcat bine pana la Voina, la despartzire i-am notat numarul de telefon (nu il am acum la mine, cine are nevoie este
rugat sa ma caute pe personala) avand in vedere ca este disponibil shi sa preia turishtii coboratzi din Piatra Craiului (Rucar-
Podu Dambovitzei). Omul este gasibil in week-end-uri in zona garii din Campulung (il cheama Eugen). Daca nu este el imi spunea
ca sunt altii care te duc la Voina cam in acelashi tarif.
Cursele de Lereshti sunt din doua in doua ore, urmatoarea era aproape peste doua ore, era total dezavantajos sa o ashteptam.
Firma care le face: Montana SA.
La Voina am incercat semnalul pe Connex, rezultatul? Zero absolut. Shi shoferul este pe Connex asha ca nu avea nici el
semnal. Dupa ce am mancat ne-am uitat putzin pe harta din MN Iezer shi am hotarat ca este bine sa ascultam un sfat primit
de la un listash shi sa renuntzam la urcarea pe Vacarea (banda roshie) pe motiv de lungime. Ne-au ramas doua variante de urcare:
punct albastru prin padurea de jepi shi cruce albastra. Am ales punctul albastru... Speram sa ieshim ushor sus dar n-a fost
chiar asha. Odata parasit drumul forestier (care a ramas in dreapta impreuna cu crucea albastra) am avut de trecut un paraiash
pe o punte improvizata din doua trunchiuri de copac destul de subtziri (eu) shi prin apa (Daniel, fratele meu mai mic). Daniel
a intrat in apa pana aproape de genunchi... Daca nu i-au inspirat incredere cele doua trunchiuri... Catziva metri mai sus,
aceiashi problema, trecerea paraiashului... Deja eram experimentatzi, a mers ushor shi rapid. Shi mai sus apa curgea chiar
pe poteca. Apoi am fost intzepat de o viespe/ albina sau ce o fi fost,am scoc acul din picior (il lasase acolo "jivina"),
piciorul s-a umflat putzin, mi-am dat seama ca nu am luat nimic dezinfectant la noi, am turnat un pic de apa minerala pe post
de apa oxigenata, curand piciorul a revenit la normal, nu m-a durut tare, am putut sa merg aproape normal. Avansand noi ne-am
lovit de o problema grea... Padurea era plina de doboraturi de copaci (de la furtuni sau din cauza exploatarilor forestiere,
nu shtiu...). Vedeam marcajul shi nu shtiam cum sa ajungem la el. Spre finalul zonei cu doboraturi am fost obligatzi sa facem
tarash pe sub un copac shi apoi sa tragem shi rucsacii (impreuna nu aveam loc). A urmat padurea de jepi in care am intalnit
placutza aceea stupida de care citisem pe alpinet cu textul "Pana la ieshirea din padurea de jepi adunatzi lemne pentru refugiu"
(sau ceva asemanator). In padurea de jepi ne-a prins ploaia. Am pus rucsacii jos, am tras folie de plestic peste noi shi am
ashteptat. Pana la urma a stat ploaia. Am luat apa din rauletzul care curge dinspre refugiu, am gustat-o, era dulce la gust,
am decis sa o bem doar daca nu avem alta solutzie (ne-am schimbat acea apa luand alta de deasupra refugiului). Am continuat
drumul, incepuse se apara ceatza. Am ajuns la refugiul Iezer, ciobanii ne-au asigurat ca sunt pashnici cei trei caini care
erau pe langa noi (intr-adevar au fost pashnici, nu am avut in cele patru zile nici o problema cu cainii de stana), i-am salutat
pe cei care erau acolo, nu ne-au raspuns... Poate erau straini?!? Am facut o plimbare, am gasit shi lacul dupa ce ne-am mishcat
printre zonele umede din vecinatatea refugiului. Am gasit un loc de campare aproape de lac shi am decis sa ramanem acolo.
Pana sa montam cortul s-a pus iar ceatza apoi a inceput ploaia. Am stat in scurt pana am montat cortul (s-a dovedit mai tarziu
o alegere buna), m-am udat rau, am inceput sa tremur. Ne-am dat seama ca nu avem nici aspirina la noi... M-am bagat apoi in
cort, am schimbat tot ce era ud pe mine, m-am incalzit repede, mai apoi a stas shi ploaia. Am fotografiat lacul, ne-am mai
aerisit putzin; pe la 22:00 ne-am introdus in sacii de dormit dupa ce am dat SMS-uri shi am sunat prietenii/ familia. Aveam
acolo semnal pe Connex. Daniel avea geaca uda. Nu s-a mai uscat pana sambata...
O nedumerire... Lacurile Boarcashului de ce au culoarea aceea roshiatica- vishinie? Am mai intalnit acea culoare shi sambata
sub creasta Fagarashului, la un lac de pe versantul sudic.
8 august 2003
Pe la 9 dimineatza am luat-o din loc. Era ceatza, destul de rece... Am urcat in banda roshie pe marcaj comun punct shi
cruce albastra. Daniel a facut catziva metri stanga pana la Crucea Ateneului, s-a intors. Am mers pe drumul mare, peste 30
minute ne-am dat seama ca acel drum are alte marcaje decat banda roshie (deshi mai apareau shi benzi roshii vechi din cand
in cand). Noroc cu o curba brusca a drumului, atunci ne-am dat seama ce proshti am fost. Ne-am intors pe drum pana aproape
de indicator, am facut stanga pe banda roshie, de bucurie ca am prins marcajul corect am ramas sa mancam. Am pierdut vreo
60 minute din prostia asta dar pana la finalul zilei nu s-a simtzit. Am urcat Vf. Iezer (cu marcajul acela pe stalpul din
varf) apoi pe Vf. Roshu (cu indicatoarele spre Vf. Batrana shi spre Vf. Papusha). Am vazut din cand in cand ceatza pe partea
vestica a crestei, ceatza care nu reushea sa treaca shi pe fatza estica a crestei (shtiam ca acesta-i fenomen specific Fagarashului...
ma inshel???). Jumatate de zi am avut ceatza. De plouat nu a plouat, a aruncat totushi in ziua a doua catziva stropi care
nu au deranjat deloc. La intrarea pe iarba, dupa coborarea pe lespezi a varfulu Roshu, am intalnit un cioban care ne-a spus
ca nu vom ajunge pana seara in Curmatura Bratilei. Marcajul a cam disparut... Se mai vedea din cand in cand cate un stalp
cu un marcaj superruginit care il puteai "citi" oricum. Adevarat, aceshti stalpi erau ashezati la schimbarile de directzie
ale potecii, poteca este pe cea mai mare parte bine conturata. Acolo unde nu-i clar conturata poteca este clar conturata creasta.
Probleme ar putea sa apara pe ceatza densa. In Curmatura Oticului am mancat din nou, imediat dupa trecerea prin jnepeni. Am
mai intalnit cioban shi caini in Shaua Mezea, inofensivi... Ma gandeam la piesa lui Ducu Bertzi "Visez o iubire cum n-a fost
shi nu e/ Deshi tot mai rece shi singur cararea ma suie...".Spre seara se facuse cald, am ajuns intr-un tarziu shi in Curmatura
Bratilei. Am pus cortul apoi Daniel a coborat pe versantul nordic dupa apa (a gasit apa, ii multzumim domnului Mititeanu care
ne-a indicat sursa de apa pe lista alpinet).
9 august 2003
Am plecat spre Curmatura Zarnei, am ajuns acolo dupa doua ore de drum, refugiul arata destul de urat. Intr-adevar nu are
usha. Peretzii au gauri pe ici pe colo, gaurile sunt "astupate" cu folie de plastic, n-ash fi dormit acolo decat in caz de
maxima necesitate. Am mancat apoi am continuat drumul. Am fost pentru prima data in Fagarash (o ora shi jumatate de mers in
zona lacului Capra nu o pun la socoteala, eram atunci in practica cu facultatea de geografie), sunt incantat de ce am vazut!
Am remarcat indicatoarele foarte bune care indicau potecile spre cabana Urlea. Celelalte indicatoare intalnite erau uneori
prea vechi pentru a mai putea fi citite. M-am mirat putzin cand am vazut indicatorul care trimitea, in 20 minute de mers din
creasta, spre Lacul Urlea.
In zona Fereastra mare a Sambetei tocmai aterizase un parapantist, spunea omul ca s-a lansat de la Balea shi a trecut pe
deasupra Vf. Vishtea Mare! Il vazusem shi in zbor, imi pare rau ca n-am apucat sa il fotografiez in aer.
Am mers pana sub Vishtea Mare, am campat pe Valea Rea dupa ce am gasit greu un loc cat de cat neted (mai tarziu am vazut
ca altzii au coborat mai putzin din creasta shi au montat totushi corturile...). Am intrebat la refugiu unde este sursa de
apa shi despre traseul pe Valea Vishtei. Eu ma speriasem la gandul ca poteca pe Valea Vishtea Mare nu are marcaj... Pana la
urma l-am vazut shi m-am linishtit. Pe la 7 seara m-am bagat in sacul de dormit, Daniel a urcat cu bagaj mic pana pe Moldoveanu.
Pe la 21:30 s-a intors la cort. Eu gandeam ca voi urca pe Moldoveanu duminica dimineaza. Vremea a fost superba!!! Catziva
norishori apareau din cand in cand deasupra noastra dar n-a picat nimic din ei.
10 august 2003
Am urcat din Valea Rea in Saua Vishtea, am privit spre Vf. Vishtea Mare, era ceatza sus. Inainte de a urca de la locul
de campare am fost intrebat de un cioban daca vreau floare de coltz presata, i-am spus ca eu vreau sa vad floare de coltz
doar pe munte shi nu doresc decat sa o fotografiez in mediul ei natural. Ma intreb cine ii poate impiedica pe ciobani sa rupa
in continuare florile de coltz... Eu ash fi dorit sa vad flori de coltz shi nu am avut norocul acesta. Am ashteptat dar ceatza
nu a disparut de tot pana am inceput noi coborarea spre Victoria. Am zis ca nu are rost sa urc pe Vf. Moldoveanu shi Vishtea
Mare in conditzii de ceatza, nu vedeam nimic in jur... Poate data viitoare nu mai ratez varful!
Pe coborarea spre Caldarea Vishtei Mari marcajul este suficient de rar incat sa nu potzi tzine "poteca" dar suficient de
des sa potzi sesiza directzia generala de mers (shi aici pot aparea probleme de orientare pe ceatza densa). Am vazut shi nishte
animalutze, am zis noi ca ar fi marmote... Sunt marmote in Fagarash? Shtiam ca pot fi intalnite in Retezat.
Ceva mai jos am trecut valea prin apa. Am trecut pe langa stana (sau ce este aceea...), mai jos, oile neinsotzite urcau
spre acea casutza. Poteca este destul de clara, marcajele sunt totushi rare in prima jumatate a traseului.
Odata intratzi in padure am fost surprinshi de frumusetzea cascadelor shi repezishurilor din vale. In partea de jos a traseului
puntzile de trecere peste rau erau perfecte (late shi sigure), daca n-ar fi fost bune trecerea peste Vishtea Mare putea fi
problematica, debitul era mare, adancimea la fel. Am ajuns in drumul forestier, am coborat pe el pana in Victoria, la un moment
dat am ajuns la ramificatzia de Cabana Arpash shi nu mai shtiam incotro este Victoria. Am aflat, am continuat drumul spre
Victoria (pe drum, dupa patru zile de linishte, am auzit la volum mare Animal X cu iubirea lor frageda..., n-am nimic cu Animal
X dar nu era momentul sa-mi aduc aminte de galagie...), autobuzul tocmai plecase din autogara, am decis sa mergem pe jos pana
in Ucea, am ashteptat aici trenul de Brashov. Am plecat din Ucea pe la 20:44, pe la 23:00 eram in Brashov, Pe la 01:44 (luni
dimineatza deja) am luat tren din Brashov spre Bucureshti. La 5 dimineatza ne dadeam jos in Gara de Nord, am mers acasa, m-am
spalat un pic shi am plecat la servici.
Intrebare: din Ucea, pe la 18:00, trece vreun autobuz/ microbuz care sa duca in Brashov astfel incat sa prinzi ultimul
microbuz (19:00 sau 19:30, n-am retzinut exact) care ajunge in Bucureshti in autogara de pe Str. Ritmului? Data viitoare poate
nu mai pierd o noapte, am fost destul de obosit luni din cauza asta!
In incheiere doresc sa multzumesc tuturor celor care ne-au sfatuit/ informat/ incurajat in legatura cu aceasta excursie.
Fara aceshti listashi lucrurile erau ceva mai complicate pentru noi!
Am facut doua filme, cand le voi developa/ pune pe hartie voi apela la prietenul Iliescu shi le voi scana. Dupa scanare
voi face un album pe webshots, voi face public pe lista link-ul. Shtitzi vechea mea problema, calitatea scanarii care nu-mi
permite sa public pozele pe alpinet.
Numai bine tuturor!!!
Ady Negoitza
