13 august 2005. Plecăm spre Padina la 11:30... Eu eram în continuare “demolat” aşa că viteza noastră a lăsat de dorit... Iar dau pe potecă de ambalaje Silvana... E posibil să mi se fi întors ficatul pe dos poftind la Silvana... Aşa îmi spunea cineva... Ne oprirăm la Padina să luăm biscuiţi şi alune (în ultimele zile am mâncat toate alunele din rucsac... masa mea de seară era formată din diverse chestii sărate, covrigei şamd..., alune şi Nestea...).

Luăm waypoint şi la Padina apoi continuăm spre Peştera... Depăşim afişele alea caraghioase din zona intrării pe Valea Horoabei, ajungem la Peştera Ialomiţei, Daniel cu Ionel au intrat să o viziteze pe la 14:30... Mă plictisesc bine până termină vizita... Era mai puţin plictisitor dacă mă apucam să număr paltonarii care au vizitat peştera J. Da... la mânăstire se nimeri şi o nuntă... mireasa avea  rochie cam postmodernă J. Cum s-o fi descurcat cu temperatura?

La 16:30 plecam de la peşteră... Ne minunăm de stupidităţile scrise pe indicatoarele întâlnite până la Hotel Peştera (gen “spre Grota şi Mânăstirea Peştera”) şi de „minunatele” trepte care să le permită paltonarilor un acces cât mai comod în zonă...

La 18:30 ajungem în Babele după ce am urcat Piciorul Babelor... Facem pauză, mâncăm (eu am luat nişte ficat prăjit cu piure, dacă îmi aduc bine aminte costă 70000 ROL şi îşi merită banii; Daniel şi Ionel si-au luat câte o ciorbă de văcuţă, şi ei au fost mulţumiţi... în schimb nu prea mă încântă ceaiul făcut cu pliculeţe pe care le găsesc şi în Bucureşti la supermarket L. Daniel îmi spunea că în Crai, la Curmătura, ceaiul se face încă din plante adunate de pe munte...), după masă eu m-am ales cu ceva dureri de măsele (credeam că ficatul a fost de vină dar de fapt s-a dovedit că era un pui de infecţie pe care l-am tratat acasă)... Pe la 19:30 porneam spre Piatra Arsă cu ochii după un loc de cort... Cam la jumătatea distanţei găsirăm un loc potrivit aşa că pe la 20:00 montam deja cortul...

14 august 2005. Peste noapte a cam plouat... Dimineaţă ne-am trezit tot pe ploaie aşa că am stat cuminţi în cort până mai târziu... Puţin înainte de prânz a stat ploaia aşa că pe la 12:00 plecam şi noi spre Piatra Arsă... În scurt timp ne încălzisem destul de bine aşa că am rămas îmbrăcaţi mai lejer... Căldură de scurtă durată L. După ce am depăşit Piatra Arsă am intrat pe Piciorul Pietrei Arse şi în acelaşi timp am intrat în ceaţă... Am coborât până la Stâna Regală, aici am fost neplăcut surprinşi de mizeria din zona de căţărare... Au apărut în zonă şi Maria cu mami şi tati! După un pic de pauză am coborât împreună spre Sinaia... A mai dat un pic de ploaie, a trecut... Maria a coborât când în cârcă la Daniel sau la Cristi, când de mână cu grămada de unchi J J J.

În Sinaia oprim să luăm gogoşi apoi coborâm în gară.

Sinaia- oraş turistic... în faţa unui chioşc de pâine o pisică moartă... nu poate nimeni să facă nimic, aşteaptă Primăria să vină luni să o ridice... Asta pe drumul spre Cota 1400, destul de circulat...

Pe drum căutam coşuri de gunoi goale pe care să le umplem cu ce se adunase prin rucsaci (PET-uri pe care le striveam să ocupe cât mai puţin în rucsac şi alte ambalaje de la mâncarea consumată...). Sesizând Maria mişcarea mi-a atras de câteva ori atenţia: “Unchiu` Adi, uite un coş gol!”...

Dacă eram într-o stare fizică mai bună m-aş fi simţit tare bine scăpând de gunoiul care ne-a ocupat rucsacul mic “de mână” în toate zilele turei...

Practic am dus de 3 ori gunoiul în Sinaia... Când am coborât cu Roxana, când au coborât pentru a doua aprovizionare şi la retragerea definitivă din munte...

Am plecat şi noi cu acceleratul de 16:50... Povestea veche cu acceleratul fără regim de rezervare a locurilor funcţionează şi acum... Cam aberant dar... specific românesc L. Se pare că în Sinaia sunt celebre casele de bilete... Timpul de aşteptare este uneori incredibil de lung... Se pare că au ajuns şi subiect de ştiri... La WC era tot beznă...