Planul:
Să plecăm pe biciclete de Paşte... Primul gând? Să
mergem spre Săruleşti- Mânăstirea- Călăraşi... Tură de încălzire... La prima vedere
părea OK! Totuşi, până la urmă am gândit alt gând... De Târgovişte era vorba în gândul ce l-am gândit...
Şi l-am gândit bine J ( asta
scriam destul de repede după întoarcerea din tură... azi, 15 mai, nu mai sunt aşa de sigur că am gândit
bine atunci L
).
Pregătirile:
Miercuri seara ar fi trebuit să facem cumpărături...
Nu le-am făcut J Pentru că eu am avut
altă treabă J, o întâlnire foarte importantă!
Aşa că am făcut cumpărăturile joi seară... Vineri seară am pregătit bagajele până
aproape de miezul nopţii şi...
Plecarea:
Sâmbătă dimineaţă plecam de acasă pe la 06:15... La 06:30 eram deja în echipă completă, îl preluasem şi pe Ionel de acasă... Că veni vorba...
am fost trei:
eu, Ionel
şi Daniel.
La 08:00 aveam deja 17,4 km parcurşi şi ne aflam la
ieşirea din Bucureşti/ intrarea în Chitila.
Traseul:
Bucureşti-
Tărtăşeşti- Răcari- Ilfoveni- Târgovişte- ieşirea spre Pucioasa (campare)- Viforâta- Mânăstirea
Dealu- Târgovişte- Ilfoveni (campare după ieşirea din sat)- Răcari-
Tărtăşeşti- Bucureşti.
Durata:
De la
plecarea de acasă (sâmbătă 30 aprilie 2005 ora 06:15 AM) până la sosirea (luni 2 mai 2005 ora 02:15 PM)
în Bucureşti
(la bunica): 56 ore.
Detalii de pe ciclocomputer:
Legenda:
DST =distanţa parcursă
TM =timp efectiv de mers pe bicicletă
AVS =viteza medie
MXS =viteza maximă atinsă de Daniel (doar el a avut ciclocomputer)
30 aprilie 2005, ora 08:00, ieşirea din Bucureşti/ intrarea în Chitila
DST: 17,4 km
30 aprilie 2005, ora 10:10, bifurcaţie spre Găeşti şi Târgovişte
DST: 37 km
30 aprilie 2005, ora 19:10, la intrarea în Târgovişte
DST: 84,05 km
TM: 6 ore 36 minute 42 secunde
AVS 12,7 km/h
30 aprilie 2005, ora 20:30, puţin după ieşirea din Târgovişte (la locul de campare,
puţin după ramificaţia spre Viforâta)
DST: 94,42 km
TM: 7 ore 36 minute 11 secunde
AVS 12,4 km/h
1 mai 2005, ora 18:15, ieşim din Târgovişte (tot pe la Poarta Bucureştilor)
DST 120.22 km
TM 10 ore 48 minute 52 secunde
AVS 11.8 km/h
1 mai 2005, ora 20:30, după ieşirea din Ilfoveni (la locul de campare)
DST 136,45 km
TM 11 ore 30 minute 18 secunde
AVS 11,8 km/h
MXS 40,5 km/h (pe coborârea de la Mânăstirea Dealu)
2 mai 2005, ora 14:15, suntem deja în Bucureşti, la bunica
DST 207,01 km
TM 15 ore 49 minute 21 secunde
AVS 13,0 km/h
MXS 40,5 km/h (pe coborârea de la Mânăstirea Dealu)
Povestea:
Am avut noroc de vreme superbă! Au fost câţiva stropi de ploaie sâmbătă şi încă puţini
stropi luni. În rest totul a fost OK, puţinul vânt nu ne-a stat împotrivă, soarele nu a bătut prea tare, n-a
fost nici prea cald, nici prea frig... Prima noapte mi s-a părut un pic
rece... Am luat şi ceva apă în sacul de dormit... Din cauza oboselii şi a orei târzii la care am campat nu
am întins bine cortul... A doua noapte am dormit cu sacul de dormit desfăcut...
Atât sâmbătă cât şi duminică am început să montăm cortul pe la 20:30, în ambele seri
am adormit pe la 23:00... Pe 1 mai am plecat de la locul de cort pe la 10:00, pe 2 mai am fost un pic mai harnici şi am plecat deja la drum la 07:50...
Unde am campat? În prima seară am campat puţin după ieşirea din Târgovişte, către Pucioasa- Pietroşiţa-
Sinaia, puţin după ramificaţia către satul Viforâta, undeva între nişte sonde, pe partea dreaptă
în sensul de mers. Am găsit un petic de pământ necultivat, cu iarbă destul de mică, destul de confortabil
somnul... A doua seară am campat pe un drum de pământ paralel cu şoseaua, pe partea stângă în sensul demers...
Mai exact după ieşirea din Ilfoveni, între bornele kilometrice roşii <Târgovişte 17 km> şi
<Târgovişte 16 km>, şi mai exact între bornele albe 2 şi 3. În acel loc, pe ambele părţi ale
drumului, se deschideau drumuri de pământ... În dreapta se ajunge la o baltă imensă în zonă găsindu-se
câteva locuri unde s-ar putea campa... Până la urmă nu am campat acolo... Balta respectivă este zonă de
cercetări piscicole, ne-a spus asta unul din paznicii bălţii care ieşise să vadă ce e cu noi...
Când a auzit că nu ne interesează pescuitul ne-a spus că putem campa în locul unde purtam discuţia...
Era plăcut locul, doar că se auzeau nişte cinstite manele de la destul de mică distanţă... Aşa
că am revenit în şosea şi am intrat pe drumul de pe partea stângă. Acesta mi se părea mie că
s-ar înfunda... Până la urmă s-a dovedit că Daniel a avut ochii mai buni, unde eu credeam că se termină
de fapt făcea stânga devenind paralel cu şoseaua... Undeva în zona asta paralelă cu şoseaua, pe stânga
în sensul demers, am găsit din nou un petic necultivat pe care creşte iarba... Ceva mai înainte un alt drum de pământ
perpendicular cu şosea părea bine întreţinut, cel puţin pe bucata pe care am parcurs-o cu Ionel în plimbare...
Tot legat de locuri de cort... Avem impresia că ar fi o zonă faină pentru pus cortul între bornele kilometrice
roşii <Bucureşti 58 km> şi <Bucureşti 59 km>, mai exact între bornele albe 6 şi 7, e
vorba de locurile de pe marginea drumului de pământ care pleacă în dreapta, pe sensul de mers spre Bucureşti.
Şi ar mai fi multe zone faine pentru campare dar nu am apucat să le mai notăm...
Tot pe sensul de întoarcere în Bucureşti, pe dreapta, mi-a rămas de vizitat Mânăstirea Nucet, 4 km de
mers din şosea... Luni ne grăbeam să ajungem acasă aşa că nu ne-am mai deviat traseul... Poate
şi pentru că vizitasem deja duminică mânăstirile Viforâta şi Dealu şi Mitropolia din Târgovişte...
Că veni vorba... Mânăstirea Dealu mi s-a părut cam
prea obiectiv turistic...
În schimb mi-a plăcut atmosfera de la Viforâta. Tot la Viforâta
mi-a plăcut pictura de la intrarea în biserică, scene din iad în partea dreaptă, motivul Turnului Chindia în
partea stângă. Mânăstire de maici. Am făcut ceva fotografii. De unele sunt chiar încântat!
Înainte de a ajunge la Mânăstirea Viforâta, chiar
la intrarea pe drumul către satul Viforâta (parte a comunei Aninoasa; aici apare o ciudaţenie... pe şoseaua
principală scria că suntem deja în Târgovişte, pe drumul secundar eram în Viforâta...), pe dreapta (sensul
nostru de mers) se află o troiţă care ne-a dat ocazia să facem fotografii... Lângă troiţă
o curte din care a ieşit o femeie pe care a întrebat-o Daniel dacă există o scurtătură spre Mânăstirea
Dealu... Aşa am aflat de Via Solarino... De unde o veni numele? De pe Via Solarino se vedea deja Mânăstirea Dealu... A ieşit destul
de bine o poză făcută cu zoom optic de aici...
Deci, ordinea de vizitare a fost Viforâta şi apoi Dealu. Uite
că vorbesc de ziua a doua fără să fi spus mai nimic despre prima zi... Să dăm timpul înapoi!
Prima zi... Plecăm dimineaţă devreme,
cum am mai spus... Până să ieşim din Bucureşti ne-am oprit să luăm pâine, în rest aveam cam
tot ce ne trebuia prin rucsaci şi pe biciclete. A fost cald cam toată ziua, a şi plouat un pic, pe când eram
pe acel genial sector de drum în care indicatoarele arată o ocolire în dreapta dar noi am luat-o tot înainte presupunând
că vom ajunge undeva în şosea ceva mai încolo... Culmea, şoseaua părea OK dar la un moment dat s-a transformat
în drum de pământ... Cred că a fost acoperită cu pământ intenţionat... Bornele kilometrice erau la
locul lor... Pe un teren din jur unul din noi a văzut o inscripţie “Teren toxic”... Care o fi rostul ei, ce s-o fi întamplat pe acolo? Nu ştiu...
Cu excepţia zonei cu deviaţia (scurtă)
şoseaua este destul de bine întreţinută, chiar dacă pe unele sectoare încă se lucrează la lărgirea
ei. O altă ciudăţenie legată de drumuri... se fac din asfalt câteva drumuri care încep bine dar la câţiva
metri îşi arată adevărata faţă adică pământul... Care le-o fi rostul acelor bucăţi
de asfalt?
Veriga slabă a grupului, în toate cele trei (mai exact 2 şi
1/2) zile am fost eu... Nu mai urcasem pe bicicletă de multe luni de zile... O reală problemă s-a dovedit şaua
care este mult mai tare decât scaunul pe care stau la servici cale de 8 ore pe zi... O oarecare ameliorare am sesizat când
am coborât şaua destul de mult... Schimbându-se unghiul viaţa mea a devenit ceva mai uşoară J
În Târgovişte am ajuns pe seară... Totuşi suficient
de devreme ca să ne facem o minimă idee despre oraş. Am intrat pe Calea Bucureştilor, am trecut de Poarta
Bucureştilor (lăsând în stânga magazinul Chindia) şi apoi am intrat pe Calea Domnească. Pe harta oraşului
(ataşată unui ghid de oraş cumpărat pe când eram mic...) sectorul acesta se numea Strada Nicolae Bălcescu...
Ajunşi în centru am trecut pe la Mitropolie, ne-am aruncat o privire asupra
parcului de aici, am văzut că este unul dintre locurile prin care târgoviştenii se dau pe role, am făcut
câteva poze şi apoi ne-am retras spre Calea Domnească pe Bd. Mircea cel Bătrân (fosta Strada Prieteniei, combinată
cu Str. Avram Iancu). Pe Calea Domnească am mers până aproape de ieşirea din Târgovişte... Am depăşit
(lăsat în dreapta) Turnul Chindia şi drumul către Mânăstirea Dealu... După ce s-a terminat Calea
Domnească am făcut dreapta pe Bd. Eroilor, am trecut un pod (apus superb surprins de aici, poate va intra în Fotogeografica
2005 una din pozele făcute cu această ocazie) şi, ceva mai târziu, am ieşit din oraş în zona în care
la dreapta se desprindea drumul către satul şi Mânăstirea Viforâta. Puţin după această ramificaţie
am montat cortul pe un câmp, printre sonde... În dreapta se ghicea dealul cu Mânăstirea Dealu...
Ziua a doua a fost ziua în care cred că mi-am regăsit
sentimentul religios la Mânăstirea Viforâta... Sper să fi depăşit
astfel perioada în care intram într-o biserică simţind exact ce simt la intrarea într-un muzeu...
După Mânăstirea Viforâta am mers la un magazin din sat
să luăm apă minerală şi apoi am intrat pe Via Solarino în dreapta.
La ieşirea din Via Solarino a început proba cea mai grea a turei, urcarea spre Mânăstirea Dealu... Greu urcuş
dar s-a putut urca pe biciclete totuşi... Daniel ne-a făcut câteva poze aşa că avem amintire J La Dealu am făcut un alt şir de poze (de menţionat
faptul că se încasează taxă de vizitare- 10000 lei/ om), am cumparat vederi, la ieşire am fotografiat
copaci înfloriţi (şi mi-am amintit de fotografia făcută cu ceva ani în urmă la Focul Viu- Lopătari-
jud. Buzău), apoi Daniel a luat-o înainte în jos ca să ne facă poze şi la coborâre. În acelaşi timp
a ales şi locul pentru pauza de masă... Cam multă mizerie pe acest deal... Păcat! Totuşi, la marginea
şoselei, era şi un cort pus... Ştia bine Daniel că se poate campa pe acolo!
După pauza de masă (13:15- 14:10) am intrat destul de
repede în oraş. Cât am fost în oraş am visat că se va întâmpla ceva... Nu s-a întâmplat... Trec repede peste
starea de visare pentru că anunţa o veste tristă pentru mine... Nu vreau să devin melancolic aşa
că merg cu povestea mai departe! (asta scriam pe 11 mai 2005...)
Continuare a RT-ului scrisă pe 15 mai 2005... Ce am făcut prin Târgovişte? Păi ce să facem... Am mers cam pe acelaşi
traseu ca în prima zi cu deosebirea că am mers mai încet şi ne-am oprit să vizităm câte ceva... Ştiam
că oraşul este destul de fain, că merită atenţia unui turist... Da, sunt de acord cu omul (5 iunie 2005- hai că sună aiurea rău de tot... Roxana mi-a spus că Târgovişte e un
oraş frumos...) care mi-a spus chestia asta... Târgovişte este un oraş frumos J.
Am început cu parcul Chindia unde aveam de gând să vizităm grădina zoologică...
Era cam 15000 lei/om intrarea cu 100000 lei taxa pentru fotografiere... Ne-am sfătuit şi am decis să lăsăm
animăluţele pentru altă ocazie...
Parcul mi-a atras atenţia încă de la intrare... Numele
oraşului şi data scrise cu flori... Ne întrebam dacă se schimbă aranjamentul datei zi de zi sau era aşa
fain doar din cauza dublei sărbători (1 Mai şi Paştele...)... Oare voi primi răspuns la această
întrebare? Am mers până la lac, pe o insulă în stânga, la baza unei mori de vânt, un grup de instrumentişti...
La debarcader mi-a scăpat un gând... 45000 lei 30minute cu barca... La Bucureşti, în Cişmigiu, este 50000/
oră... Chestia asta te duce cu gândul că nivelul de trai este mai bun în Târgovişte decât în Bucureşti...
Sau că lumea dedică mai mulţi bani tipului acestuia de distracţie decât altor laturi ale vieţii...
De la intrarea în parc, pe partea dreaptă (cea dinspre Cuirtea
Domnească), ne-a surprins Turnul Chindia construit din plante... Tot pe acea alee, pe dreapta, ne-a surprins Alpinariul...
Frumos parc!!! L-am vizitat între 14:40- 15:30... La 15:30 intram
la Curtea Domnească... Am stat la Curtea Domnească până la ora închiderii... Plecam pe la 17:20... Biletul
de intrare costă 30000 lei/om, taxa pentru fotografiere este tot 30000 lei (şi îmi pare bine că am plătit-o,
am făcut multe fotografii). Dacă nu mă înşel taxa de filmare era de 100000 lei... Am intrat cu bicicletele
înăuntru formând echipele de vizitare (pe rând, Daniel cu Ionel şi Daniel cu mine) doar pentru Biserica Domnească,
Turnul Chindia şi traseul amenajat printre ruinele de la limita cu parcul... Dacă mă gândesc un pic sunt singurele
obiective turistice din Curtea Domnească J.
Superb la Curtea Domnească!!! Îmi pare bine că am trecut pe aici... De la baza Turnului Chindia am simţit nevoia
să-i dau un telefon Roxanei (modificare 5 iunie 2005, înainte nu spuneam pe cine am sunat)...
Aveam timp suficient până coborau partenerii de tură din turn dar... n-am avut noroc... La capătul celălalt
al firului s-a consumat bateria în câteva secunde...
Legat de Turnul Chindia... Se vede fain de la cele două balcoane,
se vede şi mai fain de pe acoperişul lui... Cu puţin noroc va intra în Fotogeografica 2005 o poză făcută
de pe acoperişul turnului... Am numit-o “Vechi şi nou la Târgovişte” pentru că se vede Biserica
Domnească dar undeva în dreapta fotografiei se văd şi clădirile înalte din centrul oraşului... Daniel
are de aici o amintire... din ghinion sau neatenţie era să se aleagă cu un cucui în urma loviturii pe care
a încasat-o din partea pragului de sus al uşii de la ieşirea pe acoperişul turnului... Cât timp a urcat Daniel
cu Ionel în turn am surprins întrebarea unei vizitatoare... “Oare sunt până sus mai multe scări decât în Turnul
Geamiei din Constanţa?”... Uite că am aflat că am ceva de vazut şi în Constanţa, când voi mai
ajunge la mare... Şi, pentru data viitoare când voi vizita oraşul Târgovişte (cu siguranţă voi mai
trece prin oraş... pentru gradina zoologică, pentru Chindia, să văd dacă în parc va mai fi data scrisă
cu flori, pentru acel bulevard flancat pe o parte şi pe alta cu castani –probabil chiar Bdul. Castanilor-) , mi-am
propus să număr treptele! J Legat de mare... în tura asta am primit un SMS din Costineşti (5 iunie 2005- Mulţumesc,
Lumy!!! )... Mi-a făcut plăcere! J
Este deosebită senzaţia că prietenii aflaţi la distanţă de locul în care te afli sunt măcar
o clipă cu gândul şi la tine! Acum, că a venit vorba de prieteni, sâmbătă seara şi duminică
dimineaţă am primit SMS-uri de la 3 oameni (inclusiv SMS- ul din Costineşti) care înseamnă mult pentru
mine! (5 iunie 2005- Adică de la Lumy, Steluţa şi Mirela... ) Vă mulţumesc!!!
J J Zâmbetele acestea vă sunt adresate! J J
După vizita la Curtea Domnească am mai trecut odată
pe la Mitropolie... Pe la 17:45 eram deja plecaţi şi de aici... La 18:15 ieşeam din Târgovişte... Bucuros
că am avut noroc de o zi senină şi caldă dar şi puţin trist pentru că în Târgovişte
nu s-a întâmplat să... mai bine închid subiectul Târgovişte... Nu înainte de a mulţumi din nou oamenilor la
care m-am gândit în această tură!
La 20:30 găseam locul de cort... Am povestit deja pe unde am pus cortul... Ziua
următoare, 2 mai 2005, la 08:00, făceam deja un scurt popas lângă borna Bucureşti 61 km pentru a scrie
câte ceva pe pagina care imi serveşte ca reper acum, când scriu acest raport de tură.
Eram dpdv fizic într-o stare mai bună, am mers ceva
mai uşor şimai repede spre casă... Nu am mai făcut pauze mari, a fost doar pauza de masă mai lungă,
la ieşirea din Conţeşti (09:10- 10:00).
De ce ne-am întors tot pe aici având în vedere că planul iniţial
era să ocolim prin Găeşti- Titu? Pentru că vizitele în Târgovişte s-au prelungit mai mult decât bănuiam
noi iniţial, pentru că nu mă tenta o ocolire din cauza oboselii (nu mai urcasem pe bicicletă de multă
vreme...), pentru că doream să ajungem şi la bunica la întâlnirea de familie, pentru că îmi pusesem în
cap să aştept în Bucureşti pe cineva la gară... Nu am mai ajuns la gară... am ajuns la bunica, m-am
aşezat la masă şi acolo am rămas până seara... Pe Maria nu o mai văzusem de ceva vreme aşa
că am fost bucuros să o am în preajmă J.
E un copil frumos! Probabil că unii dintre voi, cei care veţi citi acest RT, o cunoaşteţi din fotografiile
pe care vi le-am trimis pe e-mail sau pe care le-am pus prin albume pe internet (pe photos.yahoo.com şi pe webshots.com)...
Pe 2 mai ne-au udat foarte puţini stropi de ploaie... În rest
vremea a fost superbă!!! Mai este de menţionat faptul că am ocolit satul despre care am povestit la descrierea
pe care am făcut-o pentru prima zi a turei...
Cam asta a fost! Uite că am reuşit să termin şi
RT-ul acesta... Mai urmează acum să îl dau pe mail prietenilor şi să îl urc pe tripod... Celor care v-aţi
ostenit citind până la sfârşit vă mulţumesc! J
Adrian Negoiţă
15 mai 2005, ora 15:55
Câteva completări făcute azi 17 mai 2005...
1-
La Curtea Domnească am avut “rara”
ocazie de a fotografia gunoaie care “înfrumuseţează” obiectivul turistic... Într-o deschidere verticală barată cu un grilaj se vedea o “onorabilă”
grămadă de PET-uri aruncate de vizitatorii cei “civilizaţi”...
2-
În Târgovişte nu am văzut fete frumoase...
3-
Apropiindu-ne de Bucureşti am avut ocazia să citim un anunţ demn de rubrica “Cu ochii în 3,14”
din Dilema Veche... Suna cam aşa:
“Vând
2000 mp la acest asfalt” şi era scris pe un placaj montat între cele două sensuri de mers. Asfaltul cu pricina este şoseaua care leagă
Bucureştiul de Tâtgovişte, varianta prin Tărtăşeşti...
4-
O astfel de excursie este instructivă şi destul de ieftină... Cu titlu de curiozitate
iată o listă a cheltuielilor pentru 2 persoane:
·
Apă minerală- 113.000 lei (10,5 litri)
·
Mars (ciocolată)- 96.000 lei (6 buc.)
·
Salam Sibiu- 170.000 (435 gr.)
·
Brânză Cedar- 85.000 lei (430 gr.)
·
Brânză topită- 31.000 lei (140 gr.)
·
Ciocolată Poiana- 60.000 lei (300 gr.)
·
Napolitane Naty- 26.000 lei
·
Napolitane Joe (glazurate)- 66.000 lei
·
Biscuiţi Dr. Krantz- 40.000 lei
·
Pâine- 20.000 lei
·
Vizită Curtea Domnească- 60.000 lei
·
Taxa foto- Curtea D.- 30.000 lei
·
Vizită M. Dealu- 20.000 lei
·
Vederi M. Dealu- 20.000 lei
TOTAL: 837.000 lei
