În perioada liceului, pe lângă activităţile şcolare şi "extraşcolare din timpul programului de şcoala"( chiulitul de la ore şi partidele de baschet din curtea şcolii, raita prin magazine sau mersul la cinematograful care era la o aruncătură de băţ de liceu), ma pasiona cititul si inspirata de lecturile pe care le devoram, ma "chinuia talentul”. Scriam poezii sau proza scurta, în general cu o coloratura mistica si pesimista. N-am fost genul de adolescenta care sa umple discotecile, preferam mai degraba plimbarile în aer liber prin parc. Ma framântau pe-atunci probleme existentiale pe care le-am transpus în acele încercari literare.

Starea de spirit pe care o aveam atunci nu ma mai caracterizeaza. Acum sunt mult mai deschisa, vesela si optimista. Cred ca o data cu maturizarea scapam de angoasele trecutului si devenim mai încrezatori sau, poate mai cerebrali.

Am pus totusi pe aceasta pagina de web o scurta încercare literara, fiindca e o parte din mine sau pur si simplu ca sa mai umplu pagina, nu-mi dau seama.

"E înca târziu…Si parca mereu noapte…Undeva, printre miile de cadavre vii, adormite de magia tenebrelor, un eu ratacit într-o deznadejde neputincioasa. Doar rar se mai desprind latente zvârcoliri ale trupului, într-o disperata cautare de a evada.

E mult prea banal si las sa încerci sa adormi doar ca sa mai amortizezi putin sentimentul mizer ce se hraneste avid cu fiecare nerv al firii tale, doar ca sa nu-ti mai aduci aminte pentru o clipa de durerea ce sapa în tine obsesii morbide, tot si tot mai adânci.

Simt goliciunea sufletului meu ca un abis colosal pe care nici lacrimile îngerilor nu-l pot umple. E ca un blestem ce se întinde dincolo de puterea mea de întelegere.Unde gresesc? De ce sunt condamnata sclaviei unei suferinte absurde pe care n-o pot pricepe; spânzurata de propria-mi constiinta ca un comun criminal al voluptatii?

Trec rastimpuri umplute de o frica instinctiva. Mi-e frig si teama, arunc în jur priviri speriate, n-am nici macar curajul sa strig ajutor, oricum toti zac demult într-o nepasare bolnavicioasa.

Într-un târziu, deslusesc prin bezna o soapta sfârtecând tacerea apasatoare. Încerc s-o prind si s-o introduc cu migala prin fisurile minuscule din zidul inimii. Soapta mi se destainuie:

- Îndrazneste copila! Stiu ca vei reusi. Sa nu uiti niciodata: puterea e în tine.

Si glasul razbate vibrant ca un ecou prin odaile pustii ale sufletului. Acum am înteles. Singura cale de evadare e prin puterea mintii.

Liniste…Deodata cadente bizare, din ce în ce mai halucinante. Cad într-o transa ce naste în mine o toropeala ciudata. Gânduri si idei nebanuite vreodata îmi asediaza subconstientul invadându-l treptat. Ma proiectez într-un spatiu infinit. Începe delirul cromatic al privirii mele în timp ce zac extaziata în fata absolutului, cu simturile bete de-o fericire nefireasca.

Ma abandonez printre sperante, chemarii infinitului, doar ca sa gust sarutul frenetic al noptii zvâcnindu-mi isteric în tâmple. Pentru un moment, traiesc chiar impresia detasarii totale de lumea pagâna, impresia nemuririi.

Eroare fatala…

Cad iremediabil, cu o viteza ametitoare spre pamântul care m-a plasmuit. Îmi regasesc trupul inert printre trupurile de-abia dezmortite din letargia lenesa a noptii. S-au ivit deja zorii. Regrete târzii… A murit un vis frumos.

Încep sa plâng, pentru a mia oara poate, cu toate ca nu stiu prea bine nici de ce. Aud din nou, izvorând din mine aceeasi voce calda:

- Nu mai plânge! N-ai înteles înca, faptura mica de lut? Din pamânt esti si osândita pamântului. Ceea ce cauti tu, sublima fericire, o vei gasi dincolo de aparentele acestei lumi. Si tu ai gustat o farâma din ea. Eu am vrut doar sa-ti redau speranta."

Despre mine

Daca aveti putina curiozitate si un pic de rabdare sa aflati cateva date despre mine, cititi o scurta caracterizarea a mea.

Sunt Roxana O., am (?? ) de ani sunt in zodia Sagetatorului si, cu toate ca nu sunt in mod obisnuit superstitioasa, cred ca aceasta zodie ma influenteaza intrucatva in modul meu de a fi si de a gandi si in preocuparile mele zilnice.

Locuiesc in Bucuresti si sunt consilier juridic.

Timpul liber mi-l ocup cu hobby-uri multe si diverse, deoarece cred ca rutina creeaza plictiseala. In functie de starea mea de spirit imi place sa desenez, sa zdrangan chitara, sa ies la plimbare, sa citesc o carte buna, sa ma delectez in fata calculatorului, ocazional sa fac sport sau pur si simplu sa ma uit la tv.

Ascult orice gen de muzica de la cea clasica pana la house sau rock alternativ. Imi plac animalele si in special cainii, desi n-am nici unul. Iubesc natura, mai ales muntele care ma fascineaza si unde imi pot reincarca "bateriile" cand stresul ma doboara ( regret ca nu pot merge acolo atat de des pe cat mi-as dori.)

In ceea ce-i priveste pe semenii mei, calitatile pe care le apreciez mai mult la o persoana sunt: sinceritatea, modestia, toleranta, inteligenta, ambitia si simtul umorului. Nu agreez: aroganta, egoismul, superficialitatea, infatuarea si prejudecatile. Incerc sa nu-i judec pe altii si cred ca autocritica ar trebui sa ne preocupe mai mult decat inventarierea greselilor altora.Voi ce credeti?

Cam atat am avut de spus despre mine.