PLECAREA: personalul de 06:11 (82000 ROL/persoană). Ajung cu Daniel şi Ionel în gară pe la 05:20, luăm 4 bilete,
mergem la tren, ocupăm locuri apoi eu merg să o aştept pe Roxana... Ea a avut o emoţionantă întârziere
din cauza metroului care nu mai venea... Am aşteptat în zona caselor de bilete, ne-am sunat de câteva ori, până
la urmă am mers la tren urmând să ne vedem pe peron sau în vagon în cazul în care reuşea să ajungă...
A AJUNS!!! Cu două minute înainte de plecarea trenului! Se mai întâmplă şi minuni!!! J
Roxana mă sunase sâmbătă
seară să-mi spună că vine... În nebunia pregătirilor eu uitasem să o sun... Ştia cu ce
tren plecăm... Doar că în nebunia cu metroul s-a dovedit cât de util a fost să vorbim!
Pe tren întreabă Roxana cum facem cu dormitul, îi spun că
voi dormi eu afară, aşezat cu izoprenul pe folie de plastic şi cu sacul de dormit învelit în folie de supravieţuire,
n-a comentat [am mai dormit eu cu ani în urmă în condiţii chiar mai rele, în folie de plastic şi pătură...
era prin 1995, am dormit aşa pe Valea Morarului şi sub Brâna Caprelor, abia terminasem liceul pe atunci... Ce vremuri!!!
J].
Din povestea primei părţi a concediului ei am reţinut
că au dormit la Sihăstria Putnei, că au trecut şi prin Iaşi, că Iaşiul merită vizitat
fiind un oraş aşezat ca Roma, pe mai multe coline... Hei, Iulia, vezi ce chestii faine am auzit de oraşul tău?
Când voi avea ocazia îl voi vizita!
POVESTEA:
31 iulie 2005. Sosim în Buşteni la 09:00, ne aruncăm o privire
pe mersul trenurilor apoi căutăm un magazin pentru ceva cumpărături... Pe la 09:30 terminasem cumpărăturile aşa că am luat-o spre şoseaua de Gura Diham... Veni
vorba de Red Bull şi de necesitatea de a avea aşa ceva în rucsac pentru un plus de energie moment în care mă
trezesc cu o amintire de la Noaptea Devoratorilor de Publicitate şi spun “N-aş bea aşa ceva pentru că
am auzit o chestie despre conţinutul lui...” Roxana completând “Şi eu!” J E vorba de
povestea “taurina din Red Bull se pare că e extrasă din spermă de taur” J J J. Gluma asta s-a auzit din gura unui geniu în ale publicităţii...
Batem jumătate din şoseaua
de Gura Diham apoi intrăm spre Gâlma Mare... Găsim un izvor în pădure, ne adăpăm, ne spălăm
un pic apoi mergem mai departe... Coborâm în Poiana Coştilei, mâncăm, pornesc GPS-ul, şedem prin iarba imensă
câteva minute, ne “agresează” nişte insecte imense, una din ele îl înţeapă pe Daniel (cam
neplăcut să vezi ce armă avea jivina aia...).
Intrăm pe Valea Cerbului (discutam cu ceva vreme în urmă
cu Roxana că mi se pare cel mai bun traseu pentru prima zi... ea a cam protestat, până la urmă a rămas
Valea Cerbului pentru prima zi), ne mai oprim la confluenţa cu Valea Urzicii, ceva mai sus, pe dreapta, se putea lua
apă, ne mai spălarăm un pic J, am luat punctul chiar la baza stâncii pe
care scrie „V. Urzicii” cu roşu, eu mi-am amintit de cei doi bătrâni (cu siguranţa montaniarzi
cu experienţă) pe care i-am văzut intrând pe Valea Urzicii acum câteva veri (eu nu mă simt suficient de
pregătit să intru pe traseul astă, mi-l doresc de mult...).
Pe traseul de pe Valea Cerbului am văzut atât de multe ambalaje
de bomboane Silvana (dacă nici micile ambalaje de bomboane nu le pot duce până jos în rucsac L...) încât mă lovise pofta! Dacă găseam la Omu aşa ceva luam cu siguranţă! Normal că
nu am găsit J.
Cât am urcat spre Omu vremea a fost acceptabilă... Mult soare în prima parte a zilei
apoi parţial noros cu câţiva stropi de ploaie... Îi arăt Roxanei săritoarea de la începutul Văii
Priponului, după ce trecem Priponul Văii Cerbului îi arăt drumul către Brâul Priponit, poiana plină
de urzici, Acele Morarului... Ceva mai sus îi arăt intrarea pe Brâna Mare a Morarului (mi-am amintit că am văzut
flori de colţ pe acolo acum câţiva ani când am făcut jumătatea sudică... am văzut atunci şi
capre negre de aproape... superbe senzaţii!!! Poate revin pe Brâna Morarului în toamna asta...).
Pe Pripon constat că Roxana se mişca la fel de lejer ca o capră neagră...
Îi spun asta şi adaug că ea este, la fel ca animăluţul tocmai pomenit, un monument al naturii... Normal
că a protestat J şi cu prima ocazie “m-a
învineţit” J...
În Omu intrăm în cabană, bem ceai (20000 ROL/ cană), restul lumii (eu nu J, prietenii ştiu de ce!) îşi ia şi câte o ciorbă de legume, la ceai mâncăm biscuiţi din
rucsaci, ambalajele le păstrăm aşa cum e normal adică în rucsaci (au stat acolo alături de celelalte
gunoaie ale noastre până când am coborât în Sinaia la plecarea Roxanei spre Bucureşti). Sosirăm în Omu pe la
18:00, am plecat mai departe
spre Mecetul Turcesc pe la 19:30. La 20:30 sosim sub Mecet trei oameni (Roxana, Ionel, eu) pentru că Daniel a fost vrăjit de nişte capre negre
aşa că a început să se târască prin iarbă ca să le vadă mai de aproape... Oricum, pe la
21:30 cortul era deja montat,
pe la 23:00 treceam la somn
(3 în cort, eu în “garsoniera” mea de afară). Înainte de somn ne-au vizitat nişte cai rătăcitori pe munte...
Roxana a făcut ordine! J A pus caii pe fugă! J J Nu ştiam că are talente în domeniul ăsta...
J Roxana, mereu surprinzatoare...
Peste noapte am avut parte de un cer superb! Plin de steluţe!!! Seara
erau 7- 8 0C. Am dormit tare bine în “garsoniera” mea J.
Adi Negoiţă, 28 august 2005, ora 16:30 ora României
