From: Adrian Negoita
Date: Monday, October 25, 2004 5:43 PM
To: Roxa
Subject: RT special pt tine :)
Este ciudat dar nu simt nevoia să pun RT-ul nici pe lista alpinet2k nici pe site-ul meu... Poate voi cosmetiza
zilele astea mesajul pe care tocmai îl încep astfel încât să devină publicabil pe site...
Deci... Nebunia de la finalul săptămânii de lucru s-a calmat vineri după ce am aflat
că plecarea o voi face din Bucureşti cu Daniel şi Mioara. Cine-i Mioara? O tipă care a contactat-o pe
Irina la începutul săptămânii trecute.
Vineri seara îmi dă Irina SMS să mă anunţe că din
Ploieşti microbuzele merg doar până în Văleni sau Măneciu şi că din Văleni nu sunt microbuze
de Cheia şi că nu ştie cum va ajunge din Măneciu în Cheia... Când am auzit chestia asta m-am cam enervat,
credeam că tipul din Ploieşti ştie ce vorbeşte, de fapt s-a dovedit că avea informaţii gen "am
auzit de la unu care a auzit...". Îmi era clar că voi ajunge greu în Cheia...
Sâmbătă la 06:00 ne întâlneam cu Mioara şi mergeam la autogara
din Vulcănescu. Pe la 06:30 plecam cu microbuzul din Bucureşti. Cam într-o oră ajungeam la Ploieşti, lângă
Gara de Sud. De aici am luat 101 (tramvai) până la Spitalul Municipal în zona căruia este autogara cu plecări
de Văleni şi Măneciu. Avem de ales aici între două rele: microbuz de Văleni care pleacă un pic
mai devreme sau microbuz de Măneciu care pleacă mai târziu, am ales să mergem cât mai mult înainte... Pe la
08:30 plecam din Ploieşti, aproape de 10:00 eram în Măneciu... Aici tocmai sosea un microbuz Bucureşti- Cheia
care în prima fază nu a vrut să meargă mai departe pe motiv de prea puţine persoane... După ce şi-a
făcut el o socoteală s-a gândit că e rost de o şpagă mică şi ne-a luat pt 50k lei de om...
În mod normal biletul ar fi fost 30 klei sau 35 klei... nu am înţeles... Ar merita să dau de pământ cu
firma aia dar nu fac nimic pt că îmi amintesc că aşa merg mai toate treburile în România, adică prost
:( Vorbisem de principiu de o rezervare cu un reprezentant al firmei şi am aflat că nu mă poate lua decât cu
cursa de 09:50... Până la urmă am fost preluaţi spre Cheia cu microbuzul care, după socoteala mea, plecase
din Bucureşti la 08:20... O ameţeală cu microbuzele astea... Aşa că, după ceva enervări
de toamnă, am ajuns în Cheia pe la 11:00... Totuşi suficient de devreme ca să ne putem ţine de planul
iniţial pt prima zi.
La campingul Moş Martin (sugestiv nume :D) ne aştepta Irina cu
restul găştii... Ciudat să faci cunoştinţă cu nu ştiu câti indivizi în câteva minute :)
Bine că nu au mers toţi pe munte pt că aveam o reală problemă în cazul ăsta :) . Nu erau
cu bagajele strânse, în câteva minute au terminat.... Fapt este că am plecat la drum pe la 12:00... De la sosirea în
Cheia până când am plecat la drum ne-am ocupat cu cumpărarea băuturii pt cheful care urma să fie seara....
Nu prea îmi plăcea ideea dar până la urmă a fost chiar faină atmosfera, după cum îţi SMS-eam
sâmbata seară (ai primit SMS-ul ăla? te-am trezit din somn cu el? sper că nu te-am deranjat!)...
Am plecat pe şosea ceva distanţă, până la urmă a
apărut pe dreapta indicatorul de Zăganu- Gropşoarele şi am intrat în pădure. Pădure mult mai
rară decât îmi aminteam eu din toamna lui 1990 când am fost prima dată în zonă... Chiar dacă eu mă
aşteptam să fie un munte comod mi-am dat seama în scurt timp că ai nevoie de un pic de antrenament şi
pt Ciucaş...
Nu ştiu cum venise vorba de moarte şi mă întreba Mioara: "Te-ai
gândit vreodată că ar fi mai fain să mori în astfel de locuri faine decât în oraş?". Îi raspund: "Nu mi-am
pus problema asta pâna acum." după care intervine Irina: "Vrei să spun cum ai scris tu că visezi să mori?"
urmând, normal :), răspunsul meu: "Te rog să nu mă compromiţi!" :) Era vorba de o chestie pe care i-o
scrisesem pe mail...
În scurt timp am ajuns la o plantaţie tânără în stânga potecii,
deasupra ei se vedea o parte de creastă... Superb! O chestie la care nu mă uitam de obicei mi-a sărit în ochi
acum. Pădurea era colorată într-o grămadă de nuanţe! Sper ca măcar în poze să poţi
vedea şi tu culorile alea! Până să ajungem propriu zis în creastă am traversat o poiană cu stână...
Aici marcajul e cam rar dar ne-am descurcat pt că am avut bună vizibilitate. Oricum, fiind mulţi, nu aveam
cum să ne panicăm pt o rătăcire mică :)
Pe creastă [sau culme, cum vrei tu :)] am avut surpriza să găsesc
o succesiune gol alpin- pădure tare spectaculoasă ca peisaj. Are ceva aparte Ciucaşul ăsta, mi-am promis
să mai merg pe acolo, poate va fi "altă dată" cum scriai tu în SMS aseară, poate va fi cu tine, asta aşa,
să fie o tură perfectă :)
În prima zi am avut două pasaje mai "tehnice", primul, o pseudocăţărare
în care m-am angajat înaintea Irinei, ocazie pt ea să mă intrebe dacă vreau să mă împingă, adăugând
apoi "cu băţul" :))) [Faza a prins-o Daniel într-o poză :) Păcat că nu a dat şi sunet :)))].
E vorba de beţe de trecking... Mă gândesc să iau şi eu pt vara următoare aşa ceva, este mai
puţin obositor drumul dacă eşti dotat cu astfel de scule.
Al doilea pasaj tehnic a fost o traversare expusă, mi-am dat seama de
asta din poze, atunci nu m-am uitat ce era sub mine... Oricum, s-a trecut fără risc, e acolo un cablu de care te
poţi ţine fără probleme.
Am popăsuit des şi lung... Traseul care s-ar fi făcut în 5 1/2 ore (cf indicator
de la intrarea în traseu) l-am făcut în vreo 7 ore... Şi asta pt că, în ultima parte, ne-a cam grăbit
Mioara pe cei mai leneşi/ obosiţi... Să nu anticipăm, totuşi... Mai e până la finalul zilei
:)
După ce trecem de cablul acela (loc în care am filmat trecerea Irinei şi a lui Daniel)
am ajuns după ceva vreme şi pe Vf. Gropşoarele. Aici unul dintre tovarăşii de drum l-a fotografiat
pe Daniel sub indicatorul de pe vârf, era ceaţă aşa că nu am văzut mare lucru... Oricum, traseul
era superb aşa că ne-a plăcut şi pe ceaţă... Plecaţi de pe vf. Gropşoarele ne-am puţin
cam rătăcit... am apucat chiar pe creastă în timp ce poteca marcată cobora un pic în dreapta... Noroc
că s-a terminat hăţaşul acela într-un hău astfel încât s-a dat întoarcerea. Irina a scos harta şi
busola, ne-am orientat oarecum şi ne-am întors către vârf. Aici am căutat marcajul cu atenţie şi...
l-am găsit :)
Ceva mai târziu am mai avut o mică rătăcire, rezolvată
cu succes destul de rapid. La un moment dat apare un indicator 1 1/2 ore până la cabana Ciucaş, motiv pt care am
zis câţiva dintre noi că ar fi cazul să mărim viteza ca să nu ajungem pe întuneric la locul de cort.
Nu că ar fi fost o problemă să mergem o bucată de drum la lumina frontalelor sau să campăm
la lumina lor... O parte a grupului afirma că a mai campat pe beznă deci aveam asigurat şi "suport tehnic"
:) . Cam atunci a început Mioara să ne "alerge"... Am ajuns la cabana Ciucaş făcând un timp sub cel de indicator pe
această ultimă parte... Aşa că am campat pe lumină... Am făcut socoteala locurilor din corturi,
am ajuns la concluzia că se va dormi în două corturi, că nu are rost să monteze şi Mioara cortul.
Aşa că am dormit în două grupuri, 3 (eu, Mioara, Daniel) în cortul meu, 4 (Irina, Andrei, Bogdan şi Dragoş)
în cortul ploieştenilor. Dar până la somn a fost cale lungă :))) Aveam de sărbătorit :))) Oamenii
ştiau că este ziua Irinei pe 24, de ziua mea nu ştia decât Irina care m-a dat de gol :))) Aşa că
am stat la foc, plimbând o bere şi o sticlă de vin (un vin mai pretenţios, de care auzisem de ceva vreme dar
pe care nu-l gustasem până atunci...), până pe la 11 noaptea... Să nu înţelegi greşit, am terminat
în 6 persoane vinul şi cam 1,5 l de bere, a şaptea persoană, Daniel, nu a servit pe motiv de belele cu stomacul,
cred că ţi-am mai povestit eu... Faină atmosferă, în ciuda imaginii deprimante a ceea ce a rămas
din cabana Ciucaş... Bine, odată cu căderea întunericului nu prea am mai văzut noi cabana... Cerul era
destul de senin, luna lumina puternic, să tot stai să te aeriseşti [sau să te afumi la foc :)]. Urări,
"ameninţări" de genul "dacă vă culcaţi până la 12 noaptea vă trezim din somn atunci!".
Irina avea chef de plimbare aşa că am mers în trei (eu, ea şi Daniel) câteva minute pe poteca spre Vf. Ciucaş...
Era fain pe afară, parcă era păcat să treci la somn cu aşa vreme... Stăteam pe iarbă şi
priveam cum norişorii muşcă din lună... Când un nor negru a muşcat mai tare din lună am dat
întoarcerea. Nu era nici un pericol, nu aveam decât să aprindem frontalele, totuşi, ne-am întors.
După ce am intrat în corturi apăruse din cortul lor o întrebare
drăguţă... "Mioara, băieţii sunt decenţi?" :))) , din aceiaşi serie apăruse despre
Irina următorul text "Îţi dai seama, când va afla mama ta că ai stat în cort cu trei necunoscuţi..." :)))
Între mine şi Mioara s-a învârtit întrebarea: "De când o cunoşti
pe Irina?"... Ea avea impresia că o cunosc de mult pe Irina, acelaşi lucru îl credeam şi eu legat de Mioara
:) Greşeam amândoi, eu o cunoscusem pe Irina pe alpinet, Mioara la fel, eu de câteva săptămâni, Mioara de câteva
zile...
Urările serii au fost:
- eu către
Irina "Să îl găseşti pe Făt Frumos!"
- ea către mine "Să o găseşti pe Ileana Cosânzeana!" :))))
Ea mai "crede" în basme, eu nu mai cred... chestie de percepţie :) Am
purtat discuţii interesante pe mail cu ea pe tema asta :))) Superfain a fost când mi-a scris că visează să
îl găsească pe Făt Frumos undeva pe munte, într-o tură în care pleacă singură şamd... Romantic
rău :)))
Când ne-am băgat la corturi am făcut plan să ne trezim devreme
şi să urcăm vf. Ciucaş... Pe la 6 dimineaţa era frig (nu prea dar totuşi...) şi ceaţă
aşa că nu ne-a venit să ieşim afară... Doar
Daniel a ieşit afară pe la 2 noaptea pt că se auzea zgomot dinspre bidoanele de bere... bătea vântul şi
le cam agita... Dani cu Mioara discutau despre urşi la ora aia :))) Ne-am conversat între corturi până ne-a furat
somnul la loc :) E, până la urmă ne-am trezit cu to(n)ţii, am făcut sfat şi am ajuns la concluzia
că urcăm vârful 5 oameni+ căţelul care ne-a însoţit două zile, o să îl vezi în pozne, ceilalţi
doi care mai urcaseră pe Ciucaş au rămas la cabană cu bagajele. Bună alegere pt că traseul pâna
pe vârf s-a dovedit destul de solicitant... Păcat că am avut ceaţă pe vârf, nu am văzut aproape nimic...
Puţin sub vârf, la întoarcere, am văzut, într-un scurt moment de fugă a ceţii, Babele la Sfat. Până
să fotografiem noi ceaţa s-a pus la loc :) Altă dată! Dacă erai şi tu cu noi eram cu siguranţă
un pic mai norocoşi :)
Pe la 13:00 eram înapoi la cabană, am coborât pe Valea Berii, pe la
16:00 eram deja în Cheia... Nu eram lămurit cine cu ce merge spre casă, mă cam stresa gândul întoarcerii...
Se cam vedea pe faţa mea că mă preocupă ceva :( Până la urmă am priceput că mergem 4 în
Bucureşti iar restul pleacă cu maşina la Ploieşti... Rămânea întrebarea cu ce plecăm... Am sunat
la transportator (am cheltuit ceva pe convorbiri zilele astea...) pe un număr de Connex pe care îl luase Dani din Măneciu,
s-a creat o încurcătură naşpa de tot... tipa care a răspuns la telefon era pe altă lume, nu înţelegea
ce-i cu Cheia, i-am tras o înjurătură sănătoasă şi apoi i-am închis... La câteva secunde mă
trezesc sunat, văd un nume şi răspund după ce văd că sună lung... era o colegă de
servici căruia îi salvasem numărul în agendă când mi-a dat SMS pe Fagaraş.... Numărul ei apărea
şi în agendă la Daniel aşa că fratele meu s-a încurcat în numere când mi-a dictat acel număr de Connex
:( Îti dai seama ce fază naşpa? Până la urmă i-am dat un SMS în care mi-am cerut scuze şi i-am explicat
în două vorbe ce se întâmplase de mă încurcasem în halul ăla... Azi mi-a fost cam jenă să vorbesc
cu ea, până la urmă a deschis ea discuţia şi mi-a dat de înţeles că a priceput că a fost
o încurcătură...
Pe Valea Berii am filmat un păstrăv... Să văd ce a ieşit...
cine ştie când reuşesc să văd filmarea asta... Iar îl pun pe Cristi la treabă, va trebui să
îmi pună pe CD filmarea asta să o risipesc la partenerii de tură. Mai bine sau mai prost filmat, sunt
amintiri comune :)
Uite că am terminat RT-ul... Cred că ar mai fi multe de adăugat,
poate vin mâine cu completări...
Adi
