1 august 2005. Ne trezim pe la 08:00... Daniel se trezise mult mai devreme, îşi dăduse
întâlnire cu caprele negre... Aşa că de dimineaţă am intrat şi eu câteva ore în cort, „înghesuit”
între bagaje şi Roxana.
Roxana s-a trezit ceva mai târziu, atunci când soarele încălzise prea tare cortul...
Erau 150 C la soare, cerul nu avea nici o urmă de nor... La fel ca anul trecut, în acelaşi loc, o dimineaţă
superbă!!! Am făcut două poze cu Mecetul Turcesc.
Pe la 11:00 începem coborârea spre Peştera, la 11:30 eram sub cascada Obârşia Ialomiţei,
ne oprim, fac poze, luăm apă chiar din valea Obârşiei, afluent din stânga al Ialomiţei, spălăm
câte ceva. Un grup care avea altimetru şi se afla pe aproape tocmai constata că ne aflăm la 2000 m altitudine.
Cred că am luat şi eu Waypoint aşa că putem compara altitudinea dată de aparatul meu şi de altimetrul
oamenilor... Continuăm coborârea, ajungem aproape de confluenţa cu Valea Doamnele şi Valea Şugărilor,
ne aruncăm un ochi spre Valea Şugărilor (intenţionam să încercăm urcarea ei în tura asta dar
nu am apucat, din păcate) apoi facem dreapta spre intrarea în Valea Doamnele. Sesizând că începem urcarea Roxana
spune că spera să o luăm pe păşune, spre Peştera... Părea mai lejer traseul pe acolo J Plus că o bucată de drum am mers printre marcaje (BA, TR) fapt pentru care ea a crezut că vom merge
mult fără marcaj... Dau drumul la primul track al turei, îmi iese primul profil până în Şaua Bătrâna.
În Şaua Bătrâna luăm pauză, mâncăm câte ceva, Roxana dă SMS-uri [ SMS-ită cronică
J?], eu fac poze, Roxana face mişto de mine spunând că prind în poză toate
muştele J apoi o luăm spre Omu [iar urcare? întreabă
Roxana...] pe Drumul Grănicerilor... Incredibil de mult jneapăn pe acolo... Poteca era în multe locuri atât de îngustă
încât mă simţeam agăţat de jnepeni...
Spre ieşirea din jnepeni aud cu Roxana lătrături din dreapta... Câţiva
câini veneau spre potecă... Înaintăm uşor, aşteptăm să se apropie şi Daniel+ Ionel, un
câine intrase deja printre jnepeni, altul aştepta la ieşire, ceilalţi s-au
retras din zona. Am pus rucsacul mic în faţă, Roxana era imediat în urma mea, căţelul a mirosit
rucsacul, am încercat să îl ating pe cap, l-am mângâiat, părea să-i placă J aşa
că am prins curaj şi am forţat trecerea printre el şi jnepeni. A luat-o şi pe Roxana în primire,
şi-a găsit de joacă cu şapca ei (câh... a umplut şapca de bale...), trecurăm fără
incidente...
Mergând pe Drumul Grănicerilor am făcut câteva poze cu fluturaşi pe flori,
cu flori, cu nori, cu (presupunem noi) portalul din Gaura... Când mă opream să mai fac un macro cu flori şi
fluturaşi Roxana mă întreba ce găsesc aşa interesant acolo J. I-am cam pus
răbdarea la încercare, cu atât mai mult cu cât spunea că “dacă mă opresc acum aici rămân, nu
mai pot să merg”. Până la urmă tot s-a oprit un pic să-şi obojească o bătătură...
N-am urcat până în Omu... Când panta s-a domolit am luat-o de-a dreptul spre Mecetul Turcesc unde am pus cortul în aproximativ
acelaşi loc ca seara trecută...
Pe Drumul Grănicerilor auzirăm ceva tunete... Undeva pe aproape era probabil vreme
urâtă... La noi a fost vreme bună cât am stat pe traseu... Tunetele se pare că anunţau totuşi spectacolul
de seară...
După ce am campat suntem din nou vizitaţi de cai... Era şi un măgar printre
ei... Fotografii cât cuprinde, toate aparatele au intrat în funcţiune J. Dacă
sunt cuminte poate voi vedea şi ce a ieşit pe filmul Roxanei J.
Seara, spectacol de sunet şi lumini... Tunete, fulgere!!! Superb!!! Când natura a întrecut
oarecum măsura ne-am înghesuit toţi în cort aşteptând să treacă ploaia... Întreb daca e cineva speriat,
nimeni nu se sperie, invocăm stâlpii de marcaj din creastă care ar putea fi trăzniţi în caz că...
Roxana începe să explice în stil Discovery Chanel nu mai ştiu ce legat de tema fulgerelor şi tunetelor... Enciclopedie
ambulantă! J
A trecut! Mi-am instalat “garsoniera” şi am tras un pui de somn până
la următoarea repriză de ploaie, mult mai calmă decât cea de la începutul serii... M-am reaşezat în sacul
de dormit, peste plastic şi folie a aşezat Daniel nişte bolovani aşa că vântul nu a mai fâlfâit prea
tare “ambalajul” meu. După ploaie (s-a oprit pe la 1 noaptea) cerul s-a umplut iar de steluţe...
2 august 2005. Stabilirăm de seară că organizăm retragerea spre Sinaia
pentru 3 august. Aşa că traseul din ziua a treia a avut două obiective: să ajungem la Crucea Caraiman
(Roxana nu mai ajunsese demult pe acolo... nici noi J) şi să ajungem în Valea Dorului,
la obişnuitul loc de cort de la bifurcaţia BR+ CG. Ambele obiective au fost îndeplinite J.
Aşa că plecarăm de la locul de cort pe la 11:30. Între 12:00- 13:00 am luat pauză de spălat rufe la izvorul de pe faţa opusă Mecetului. Acolo deja
era un grup... I-am fotografiat cu Mecetul (toată lumea vrea fotografii cu Mecetul...) apoi ei au luat-o în jos spre
Peştera. La plecare aud pe unul din ei vorbind ceva de gunoi... Am ajuns la concluzia că îşi duc şi ei
gunoaiele în rucsac având în vedere că nu rămăsese nimic în urma lor în zona izvorului. Mă bucur să
constat că sunt şi alţi turişti care au grijă de curăţenia muntelui! Am continuat spre
Babele binedispus J.
Intrarăm pe banda galbenă, lăsarăm în stânga Vf. Bucura Dumbravă (sau Vf. Ocolit după
alte păreri), continuarăm până în Şaua Şugărilor de unde am prins crucea roşie. Marcaj
tare ciudat până la Crucea Caraiman... Uneori destul de greu de urmărit... Ca dovadă faptul că ne rătăcirăm
unii de alţii undeva sub Vf. Caraiman... Puţin după ce am fotografiat “Căţelul cu urechile în vânt” ne rătăcirăm... Eu am apucat în dreapta, pe o potecă şanţ,
care m-a scos în drumul de releu la marcaj, restul (Roxana, Daniel, Ionel) au luat-o în stânga şi... au avut marcaj J. Când m-am văzut în drum eram nedumerit... nu ştiam dacă ceilalţi sunt în urmă sau înainte...
Pun mâna pe telefon, normal că lumea avea telefoanele închise, dau SMS la Roxana (l-a citit seara J), apoi mă sună Daniel, ne dăm seama că erau în urmă, i-am aşteptat (timp în care
m-am legat de viaţa unei ciocolate J). Continuarăm spre Cruce, Crucea nu
se vedea... Era cam multă ceaţă pe acolo... Ajungem la pragul stâncos situat la mică distanţă
de Cruce, vedem mai jos o maşină şi nu pricepem ce căuta acolo... Ajungem lângă ea, fotografiem,
continuăm drumul... Acasă aveam să aflăm că maşina respectivă fusese decurând subiect de
ştiri...
Ceva distanţă înainte de Cruce se ia un pic ceaţa de pe Valea Albă aşa
că avem ocazia să vedem o capră neagră. Superb să ai aşa ocazii! J Mă întreb
câte capre negre a văzut Roxana până acum... Pentru mine o capră neagră văzută face dintr-o
tură obişnuită o tură extrem de reuşită. Acelaşi lucru îl pot spune dacă văd
flori de colţ...
Ajungem şi la Cruce, nu vedem mai nimic din cauza ceţii, mâncăm câte ceva,
facem poze (cu toate aparatele din dotare J) apoi o luăm spre Babele (după
ce explicasem unei turiste cum stă treaba cu Brâna Caraimanului... N-am mai făcut de multă vreme traseul ăla...).
Până la urmă se ridică un pic ceaţa de pe Cruce, apuc să fac două fotografii cu Daniel şi
cu Roxana (văzând acasă poza am presupus că iar va spune Roxana că nu-i place cum a ieşit în poză
L). Ceva mai jos a început ploaia care a “degenerat” curând în grindină...
Până la Babele am mărit viteza, până să ajungem la cabană eram destul de uzi... Între 16:40- 17:20
luarăm pauză de masă la Babele... Până la urmă ploaia/ grindina stătuse puţin înainte de
a intra în cabană aşa că Daniel a avut ocazia să facă nişte poze cu grindina...
Din Babele am luat-o spre Piatra Arsă de-a dreptul! Scurt, cu un pic de ploaie, cam
accidentat terenul la traversarea văii la conducta aia fără care era tare naşpa de trecut... Unde mai
pui că mirosea şi a hoit prin zona conductei... Roxana a avut cel mai fin nas, a simţit prima...
Aproape de Piatra Arsă o nouă eroare de comunicare. Se opreşte Dani sa rezolve
o oarecare problemă urgentă... Noi o luăm înainte fiind vorbiţi să îl aşteptăm în Piatra
Arsă... Trecem de indicatorul spre Hotel Piatra Arsă, mergem înainte până la următoarea ramificaţie
(era o remorcă acolo, nu ştiu daca va sta mult în zonă), ne oprim, sesizăm că Daniel venea pe drum,
credem că ne-a văzut, oprim să aşteptăm, Daniel dispăruse din ochii noştri între timp,
sună telefonul, pricepe că ne încurcarăm iar în discuţii şi se întoarce. Pe la 18:30 depăşeam
Piatra Arsă. Continuăm spre Mioriţa, evităm urcuşul pe Furnica făcând stânga pe drum (anul trecut
am urcat cu Roxana pe Furnica neştiind de varianta asta mai uşoară ca pantă dar totuşi ocolitoare...).
Aproape de Mioriţa se vedea fain Valea Prahovei aşa că ne oprim să facem poze. Pe Smena am făcut
o nouă poză cu Roxana. Sub Mioriţa (pe la 20:30) facem popas, urc cu Daniel la cabană să iau bere
(mă apucase pofta aşa că am ales din cele două beri disponibile o cutie de Carlsberg la 50000 ROL/ doză;
a fost cam grea alegerea... Carlsberg sau Stella Artois), vede Daniel cam care-s preţurile la mâncare în restaurant (mi-am
amintit de micii cu cartofi prăjiţi pe care îi cam reuşesc cei din Mioriţa) apoi înapoi la Roxana şi
Ionel+ rucsacii.
Continuăm spre Valea Dorului, vedem că pe aici a “grindinit” mai rău
decât în Babele, Roxana se opreşte să se joace cu grindina (la fel cum se joacă cu zăpada copii mici J), a renunţat la joacă auzind că vreau să-i fac poze (sau poate îi îngheţaseră mâinile),
continuarăm spre locul de cort, montarăm, Roxana s-a vârât repede în sacul de dormit (a profitat că era spaţiu
şi linişte până s-au instalat Dani+ Ionel) aşa că a dormit un pic până am băut eu berea
(Ionel cu Daniel au rămas cu mine). Iar somn, încă o noapte faină înstelată în „garsoniera”
mea J.
Adi Negoiţă, 28 august 2005, ora 16:30 ora României
