Emil Cioran, Exercitii de admiratie, Editura Humanitas, Bucuresti, 2003

Am avut fericirea sa simt si sa spun ca m-as crede foarte nefericit daca ceva mi-ar reusi pe lume. (pagina 41)

Orice doctrina contine in germene nenumarate posibilitati de dezastru: spiritul nefiind constructiv decat din greseala, intalnirea dintre om si idee are aproape totdeauna o urmare funesta. (pagina 50)

Socotind bine, nu suntem oare in drept sa conchidem ca, pus in fata evenimentelor, spiritul liber, refractar la jocul ideologiilor dar inca aservit timpului, are de ales doar intre disperare si oportunism? (pagina 53)

Sa-ti impui o sarcina imposibil de realizat si chiar de definit, sa ravnesti vigoarea cand te macina cea mai subtila dintre anemii- in toate astea exista un dram de punere in scena, o dorinta de autoinselare, de a trai, intelectualiceste, peste mijloacele tale, o dorinta de legenda, dar si de esec, ratatul fiind, la un anume nivel, incomparabil mai captivant decat cel ce a izbandit. (pagina 78-79)